Pe prima pagină

„Cercle Municipal” din Luxemburg care a găzduit
reuniunile Consiliului Special al CECO
în perioada 1952 – 1967 
© Johnny Chicago, lb.wikipedia

Acum 60 de ani, Consiliul și-a desfășurat prima reuniune la Luxemburg la 8 – 10 septembrie 1952. Acesta s-a întrunit în cadrul Consiliului Special de Miniștri al Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO), precursorul actualului Consiliu al Uniunii Europene. La acel moment, doar cele șase state membre fondatoare (Germania, Franța, Italia, Belgia, Țările de Jos și Luxemburg) s-au reunit în cadrul Consiliului. În prezent, UE numără douăzeci și șapte de state membre.

Consiliul s-a constituit în cadrul sesiunii inaugurale desfășurate în clădirea primăriei Luxemburgului la 8 septembrie. Primul său președinte a fost cancelarul german Adenauer. Primele decizii ale reuniunii din septembrie 1952 au inclus adoptarea Regulamentului de procedură al Consiliului și instituirea Secretariatului Consiliului, care sprijină în continuare activitatea Consiliului UE.

La 20 septembrie anul curent, Consiliul își va desfășura cea de a 3185-a reuniune, în cadrul formațiunii Justiție și Afaceri Interne (JAI). Actuala numerotare a reuniunilor Consiliului datează din 1967, data intrării în vigoare a Tratatului de fuziune, care a instituit un Consiliu unic și o singură Comisie. Înainte de acea dată avuseseră deja loc aproximativ 460 de reuniuni ale Consiliului CECO, începând din 1952, ale Consiliului Comunității Economice Europene (CEE) și ale Consiliului Comunității Europene a Energiei Atomice (CEEA), începând din 1958.

Contextul: Consiliul în date și cifre

• Consiliul este instituția UE în cadrul căreia se întrunesc reprezentanții guvernelor statelor membre. Această instituție - împreună cu Parlamentul European - exercită funcția legislativă și pe cea bugetară. Acesta îndeplinește funcțiile de elaborare a politicilor și de coordonare, îndeosebi în chestiuni economice, prevăzute în tratate. Consiliul se compune din câte un reprezentant al fiecărui stat membru la nivel ministerial, care poate angaja guvernul statului membru în cauză și poate exercita votul care îi revine acestuia.
   
• Deși reprezintă o singură instituție, Consiliul se întrunește în zece formațiuni diferite: Afaceri Generale; Afaceri Externe; Afaceri Economice și Financiare (ECOFIN); Justiție și Afaceri Interne; Agricultură și Pescuit; Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori; Competitivitate (piață internă, industrie, cercetare și spațiu) Transport, Telecomunicații și Energie; Mediu; și Educație, Tineret, Cultură și Sport. Formațiunile actuale au fost definite de Consiliul European din iunie 2002 de la Sevilla (Afacerile Generale au fost separate de Afacerile Externe în decembrie 2009, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona).
   
• De regulă, miniștrii pentru afaceri generale, miniștrii afacerilor externe, miniștrii economiei și finanțelor și miniștrii agriculturii se întrunesc lunar. În alte formațiuni, Consiliul se întrunește minim o dată, maxim de trei ori pe semestru. Numărul total anual al reuniunilor Consiliului a crescut treptat, de la 20 în 1967, atingând numărul maxim de 96 de reuniuni în 1993. De atunci, acest număr s-a stabilizat la aproximativ 70 – 75.
   
• Consiliul hotărăște cu majoritate calificată, cu excepția cazurilor în care tratatele conțin dispoziții contrare. 345 de voturi sunt distribuite statelor membre. În cazul în care Consiliul hotărăște la propunerea Comisiei, majoritatea calificată se întrunește atunci când cel puțin 255 de voturi pentru sunt exprimate de minim 14 membri ai Consiliului. În plus, un membru al Consiliului poate solicita confirmarea că voturile pentru reprezintă cel puțin 62 % din populația UE. De la data de 1 noiembrie 2014, conform Tratatului de la Lisabona, se vor aplica noi dispoziții referitoare la majoritatea calificată.
   
• Președinția formațiunilor Consiliului, altele decât cea a afacerilor externe, revine reprezentanților în Consiliu ai statelor membre pe baza unui sistem de rotație semestrială. Consiliul Afaceri Externe este prezidat de Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate.
   
• Comitetul Reprezentanților Permanenți (Coreper) ai guvernelor statelor membre răspunde de pregătirea lucrărilor Consiliului. Activitatea acestui comitet este la rândul ei pregătită de peste 150 de comitete și grupuri de lucru care se compun din delegați din partea statelor membre.
   
• În ultimii ani, sporirea transparenței și a deschiderii a reprezentat o tendință esențială în cadrul Consiliului, atât în ceea ce privește accesul la documente, cât și dezbaterile publice. Consiliul European de la Edinburgh din 1992 a lansat „dezbateri publice”, această practică răspândindu-se substanțial de-a lungul anilor, cel mai recent prin Tratatul de la Lisabona. În temeiul acestui tratat, Consiliul se întrunește în ședință publică atunci când deliberează și votează un proiect de act legislativ. Dezbaterile și deliberările publice pot fi urmărite pe portalul de transmisiuni video („video streaming”) al Consiliului, la adresa http://video.consilium.europa.eu/.
   
• Consiliul se reunește la Bruxelles, iar în aprilie, iunie și octombrie la Luxemburg. Cu toate acestea, au fost organizate reuniuni și în alte locuri, de exemplu la Geneva în contextul negocierilor din cadrul OMC.
   
• În 1967, cu ocazia primei reuniuni a Consiliului, erau reprezentate la masa discuțiilor doar cele șase state fondatoare și cele patru limbi oficiale de atunci. În urma extinderilor succesive din 1973 (Danemarca, Irlanda și Regatul Unit), 1981 (Grecia), 1986 (Spania și Portugalia), 1995 (Austria, Finlanda și Suedia), 2004 (Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia și Slovenia) și respectiv 2007 (Bulgaria și România) s-a ajuns la cele douăzeci și șapte de țări și la cele douăzeci și trei de limbi oficiale din prezent. Croația urmează să se alăture Uniunii Europene în iulie 2013.
   
• În afara reuniunilor ordinare și oficiale desfășurate de Consiliu din 1967 și până astăzi, președinția în exercițiu organizează în fiecare semestru, în propria sa țară, o serie de reuniuni ministeriale informale. Aceste reuniuni nu au drept rezultat concluzii sau decizii oficiale, permițând în schimb miniștrilor să poarte schimburi informale de opinii, adesea în scopul pregătirii orientărilor pentru acțiunile viitoare.
   
• Consiliul este asistat de un Secretariat General, sub conducerea unui Secretar General, funcție deținută în prezent de dl Uwe Corsepius. Aproximativ 3 000 de funcționari lucrează în cadrul Secretariatului General.
   
• Secretariatul General al Consiliului asistă de asemenea Consiliul European și pe președintele acestuia, dl Herman Van Rompuy.
   
• Din 1995, Consiliul își are sediul la Bruxelles, în clădirea Justus Lipsius din cartierul european aflată în Rond-point Schuman. De-a lungul timpului, Consiliul a avut sedii succesive în clădirea Ravenstein aflată în centrul Bruxelles-ului, iar în perioada 1971 – 1995 în clădirea Charlemagne.

Informații suplimentare:
Communiqué de Presse publié à l'issue de la première session du Conseil tenue à Luxembourg du 8 au 10 septembre 1952 (pdf, fr) [documentul original scanat]
Comunicatul de presa publicat după prima reuniune a Comitetului Special de Miniștri al CECO (Luxemburg, 10 septembrie 1952) (en)