Procesul decizional în cadrul Consiliului

Consiliul ca factor decizional al UE

Procedura legislativă ordinară

Procedura legislativă ordinară, denumită și „codecizie”, este folosită pentru aproximativ 85 de domenii de politică ale UE, de la lupta împotriva discriminării la politica comună în materie de imigrare.

Majoritatea actelor juridice ale UE negociate prin intermediul acestei proceduri sunt adoptate în primă lectură.

Consiliul este un factor decizional esențial al UE. Negociază și adoptă noua legislație a UE, o adaptează când este cazul și coordonează politici. În majoritatea cazurilor, Consiliul decide împreună cu Parlamentul European prin procedura legislativă ordinară, cunoscută și sub numele de „codecizie”. Codecizia se aplică în domenii de politică în care UE are competență exclusivă sau competență partajată cu statele membre. În acest caz, Consiliul legiferează pe baza propunerilor transmise de Comisia Europeană. 

Într-o serie de domenii foarte specifice, Consiliul adoptă decizii folosind proceduri legislative speciale (procedura de aprobare și procedura de consultare) în care rolul Parlamentului este limitat. 

Consiliul văzut din interior: o procedură în trei etape

Peste 150 de grupuri de lucru și comitete ajută la pregătirea lucrărilor miniștrilor care examinează propunerile în cadrul diferitelor formațiuni ale Consiliului. Aceste grupuri de lucru și comitete sunt alcătuite din funcționari din toate statele membre.

Odată ce Consiliul primește o propunere a Comisiei, textul este examinat în mod simultan de Consiliu și de Parlamentul European. Examinarea este cunoscută sub numele de „lectură”. Se pot efectua maximum trei lecturi până când Consiliul și Parlamentul convin asupra unei propuneri legislative sau o resping.

Uneori, Consiliul poate adopta un acord politic în așteptarea poziției în primă lectură a Parlamentului, cunoscut și sub numele de „abordare generală”. Abordarea generală asupra căreia s-a convenit în cadrul Consiliului poate contribui la accelerarea procedurii legislative și chiar la facilitarea unui acord între cele două instituții, deoarece oferă Parlamentului informații despre poziția Consiliului înaintea avizului în primă lectură al acestora. Cu toate acestea, poziția finală a Consiliului nu poate fi adoptată înainte ca Parlamentul să își prezinte propriul său aviz în primă lectură.

La fiecare lectură, propunerea trece prin trei niveluri în cadrul Consiliului:

  • Grupul de lucru
  • Comitetul Reprezentanților Permanenți (Coreper)
  • Formațiunea Consiliului

Acest lucru asigură examinarea tehnică a propunerii la nivelul grupului de lucru, responsabilitatea politică pentru propunere la nivelul miniștrilor, precum și examinarea de către ambasadori în cadrul Coreper, care îmbină cunoștințele tehnice cu analiza politică.

Grupurile de pregătire ale Consiliului

Consiliul este asistat de peste 150 de grupuri de lucru și comitete, numite „grupuri de pregătireˮ

1. Grupul de lucru

Președinția Consiliului, cu ajutorul Secretariatului General, stabilește grupul de lucru competent și îl convoacă să studieze o propunere.

Grupul de lucru începe cu o examinare generală a propunerii, pe care apoi o analizează în detaliu.

Nu există niciun termen oficial acordat grupului de lucru pentru a-și încheia lucrările; timpul dedicat depinde de natura propunerii. De asemenea, nu există nicio obligație ca grupul de lucru să prezinte un acord, dar rezultatul discuțiilor acestuia este prezentat Comitetului Reprezentanților Permanenți (Coreper).

2. Comitetul Reprezentanților Permanenți (Coreper)

Examinarea propunerii de către Coreper depinde de nivelul acordului la care s-a ajuns în cadrul grupului de lucru.

Dacă se poate obține un acord fără dezbatere, punctele se înscriu în partea I a ordinii de zi a Coreper.

Atunci când este necesară o discuție mai aprofundată în cadrul Coreper, pentru că nu s-a ajuns la un acord în cadrul grupului de lucru în privința anumitor aspecte ale unei propuneri, punctele se înscriu în partea a II-a a ordinii de zi a Coreper. În acest caz, Coreper poate:

  • să încerce să negocieze el însuși un acord
  • să trimită chestiunea mai departe grupului de lucru, eventual însoțită de propuneri de compromis
  • să transmită chestiunea Consiliului.

Majoritatea propunerilor apar pe ordinea de zi a Coreper de mai multe ori, căci se încearcă rezolvarea divergențelor pe care grupul de lucru nu le-a soluționat.

3. Formațiunea Consiliului

Dacă Coreper a fost în măsură să finalizeze discuțiile privind o anumită propunere, aceasta este înscrisă ca punct „A” pe ordinea de zi a Consiliului, ceea ce înseamnă că se preconizează ajungerea la un acord fără dezbatere. Ca regulă generală, aproximativ două treimi din punctele înscrise pe ordinea de zi a Consiliului sunt supuse adoptării ca puncte „A”. Discuția pe marginea acestor chestiuni poate, totuși, să fie reluată dacă unul sau mai multe state membre cer acest lucru.

Secțiunea „B” a ordinii de zi a Consiliului cuprinde punctele:

  • rămase de la reuniunile precedente ale Consiliului
  • asupra cărora nu s-a ajuns la un acord în cadrul Coreper sau la nivelul grupurilor de lucru
  • care sunt prea sensibile din punct de vedere politic pentru a fi soluționate la un nivel inferior.

Rezultatele voturilor Consiliului se fac publice în mod automat atunci când Consiliul acționează în capacitatea sa de legiuitor. Dacă un membru dorește să adauge o notă explicativă la vot, această notă va fi, de asemenea, făcută publică dacă este adoptat un act juridic. În alte cazuri, atunci când explicațiile voturilor nu sunt publicate în mod automat, nota explicativă poate fi făcută publică la cererea autorului.

Întrucât Consiliul este o entitate juridică unică, oricare dintre cele zece formațiuni ale sale poate adopta un act al Consiliului care se încadrează în domeniul de competență al altei formațiuni.