Accesați conținutul
Abonare notificări e-mail

Procedura de codecizie a fost introdusă inițial în 1992, iar folosirea sa s-a generalizat în 1999. Odată cu adoptarea Tratatului de la Lisabona, codecizia a fost redenumită procedura legislativă ordinară, devenind principala procedură decizională folosită pentru adoptarea actelor legislative ale UE. Aproximativ 85 de domenii de politică intră sub incidența sa.

Ajungerea la un acord

Uneori, Consiliul utilizează o „abordare generală” pentru a permite Parlamentului să-și facă o imagine despre poziția Consiliului cu privire la propunerea legislativă prezentată de Comisie.

Acest acord politic este, de obicei, folosit pentru a accelera procedura legislativă și pentru a facilita ajungerea la un acord în primă lectură între Parlament și Consiliu.

Pe scurt

Legiuitori: Consiliul UE și Parlamentul European

Dreptul de inițiativă legislativă: Comisia Europeană

Principalele elemente ale procedurii:

  1. Comisia Europeană înaintează o propunere Consiliului și Parlamentului European.
  2. Consiliul și Parlamentul adoptă o propunere legislativă fie în primă lectură, fie în a doua lectură.
  3. Dacă cele două instituții nu ajung la un acord după a doua lectură, este convocat un comitet de conciliere.
  4. Dacă textul convenit de comitetul de conciliere este acceptabil pentru ambele instituții la a treia lectură, actul legislativ este adoptat.

Dacă o propunere legislativă este respinsă într-una dintre etapele procedurii sau dacă Parlamentul și Consiliul nu pot ajunge la un compromis, propunerea nu este adoptată și procedura se încheie.

Temei juridic: Articolele 289 și 294 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene