Rolul Consiliului în acordurile internaționale

Consiliul UE

Acordurile internaționale sunt utilizate pentru a ajuta UE să își realizeze obiectivele de politică. Acestea pot acoperi domenii vaste, precum comerțul, cooperarea și dezvoltarea, sau pot viza domenii specifice de politică, cum ar fi textilele, pescuitul, vămile, transporturile, știința și tehnologia.

UE negociază și încheie acorduri internaționale atât cu țări din afara UE, cât și cu organizații internaționale, precum OMC sau ONU.

Competență exclusivă sau partajată?

UE deține competența exclusivă de a încheia acorduri internaționale în anumite domenii, de exemplu în cazul în care acordul ar afecta normele comune ale UE sau în cazul în care acesta este necesar pentru a permite UE să își exercite competențele interne. În domeniile în care UE a adoptat norme comune specifice, cum ar fi vămile, statele membre nu mai sunt în măsură să semneze, cu țări din afara UE, acorduri care afectează normele respective. UE deține competența exclusivă și în aceste cazuri și acționează în numele tuturor statelor membre.

De asemenea, UE poate semna acorduri internaționale în domenii în care competența este partajată cu statele membre, cum ar fi afacerile externe.

Ce face Consiliul?

Consiliul UE joacă un rol important în negocierea și încheierea de acorduri între UE și țările din afara UE sau organizațiile internaționale. Consiliul este implicat în toate etapele procedurii – de la acordarea mandatului pentru negocieri Comisiei la semnarea acordului în numele UE și la adoptarea deciziei finale de punere în aplicare a acestuia în legislația UE.

În cazul acordurilor care acoperă domenii de competență partajată cu statele membre ale UE, reprezentanți ai guvernelor statelor membre trebuie de asemenea să își acorde mandatul pentru negocieri. În această categorie sunt incluse majoritatea acordurilor referitoare la politica externă și acordurile comerciale de amploare.

Consiliul poate de asemenea adopta o decizie de suspendare a aplicării unui acord internațional sau de denunțare a unui acord. De exemplu, în 2010, Consiliul a suspendat articolul 96 din Acordul de la Cotonou cu Zimbabwe, care bloca plata ajutorului pentru dezvoltare acordat acestei țări. Consiliul ia o decizie pe baza unei propuneri din partea Comisiei sau a Înaltului Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate.

Cum se desfășoară acest proces?

Procedura de negociere și de adoptare a acordurilor internaționale este prevăzută la articolele 207 și 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Pe tot parcursul procedurii, în majoritatea cazurilor, Consiliul își adoptă deciziile recurgând la votul cu majoritate calificată. Cu toate acestea, el se pronunță prin vot în unanimitate în domeniile în care, în mod normal, ar fi necesară unanimitatea, cum ar fi impozitarea. În cazul acordurilor care acoperă domenii de competență partajată, deciziile sunt luate împreună cu Consiliul de comun acord (acordul tuturor statelor membre).

Procedura de negociere:

  1. Comisia transmite recomandări Consiliului cu privire la fiecare acord specific. În cazul în care acordul se referă mai ales la politica externă și de securitate, Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate prezintă recomandările.
  2. Consiliul adoptă apoi o decizie de autorizare a deschiderii negocierilor. De obicei, acesta adoptă de asemenea directive de negociere care stabilesc obiectivele generale care trebuie realizate în cursul negocierilor.
  3. Comisia reprezintă UE în cursul negocierilor, cu excepția cazului în care acordul se referă la politica externă și de securitate, situație în care UE este reprezentată de Înaltul Reprezentant. Negocierile dintre UE și părțile din afara UE sau organizațiile internaționale se desfășoară de obicei în diferite „runde”.
  4. Pentru unele tipuri de acorduri, Consiliul numește un comitet special care se consultă cu Comisia pe parcursul negocierilor. Comisia raportează periodic acestui comitet și Parlamentului European cu privire la progresul negocierilor.
  5. Consiliul poate adopta directive de negociere revizuite sau noi în orice moment al derulării negocierilor. Acest lucru are loc pentru a schimba poziția de negociere sau în momentul în care negociatorul (Comisia) dorește să se abată de la poziția convenită anterior.
  6. Consiliul și Comisia sunt responsabile în solidar pentru a verifica dacă acordurile negociate sunt compatibile cu politicile și normele interne ale UE.
  7. La încheierea negocierilor, Consiliul adoptă o decizie privind semnarea acordului. În unele cazuri, Consiliul ia de asemenea o decizie privind aplicarea cu titlu provizoriu a unui acord. Aceste decizii sunt luate pe baza unei propuneri a Comisiei.
  8. De asemenea, Consiliul adoptă decizia finală de a încheia acordul. Acest lucru se poate realiza numai după ce Parlamentul European și-a dat aprobarea (pentru acordurile de asociere și pentru domeniile care fac obiectul fie al procedurii legislative ordinare, fie al procedurii de aprobare), iar acordul a fost ratificat de toate statele membre ale UE. În alte domenii, cu excepția acordurilor referitoare la politica externă și de securitate comună, Parlamentul European trebuie să fie consultat.