Acordurile comerciale ale UE

Comerțul cu bunuri și servicii contribuie în mod semnificativ la intensificarea creșterii durabile și la crearea de locuri de muncă. Peste 30 de milioane de locuri de muncă depind deja de exporturile în afara UE. În viitor, 90 % din creșterea economică la nivel mondial va avea loc în afara frontierelor Europei. Prin urmare, comerțul este un vector de creștere economică și o prioritate esențială pentru UE.

Consiliul s-a angajat în favoarea unui sistem comercial multilateral puternic, bazat pe norme. UE are o politică comercială responsabilă, însoțită de un nivel ridicat de transparență și de o comunicare eficace cu cetățenii cu privire la beneficiile și provocările comerțului și ale piețelor deschise.

Ce sunt barierele în calea comerțului?

Guvernele pot impune anumite bariere în calea comerțului pentru a face produsele locale mai competitive în raport cu importurile.

Există mai multe tipuri de bariere în calea comerțului. Tarifele sunt taxele vamale aplicate importurilor. Acestea oferă un avantaj la preț bunurilor produse pe plan local asupra bunurilor similare importate. Odată ce se elimină taxele vamale, comerțul încă se poate confrunta cu numeroase obstacole din partea diferitelor reglementări tehnice aplicabile produselor și serviciilor.

Barierele comerciale netarifare se referă la restricțiile care rezultă din interdicțiile, condițiile sau cerințele de piață specifice care fac ca importul sau exportul de produse să fie dificil și/sau costisitor.

Ce sunt acordurile comerciale?

UE gestionează relațiile comerciale cu țări terțe sub formă de acorduri comerciale. Acestea sunt concepute pentru a crea oportunități comerciale mai bune și a înlătura barierele din calea comerțului.

Politica comercială este utilizată, de asemenea, ca mijloc de promovare a principiilor și valorilor europene, începând cu democrația și drepturile omului, dar și a opiniilor UE cu privire la mediu, la drepturile sociale și ale lucrătorilor sau la dezvoltare. Astfel, Consiliul se asigură că acordurile comerciale respectă valorile, standardele și practicile de reglementare ale UE. Acestea includ:

  • dezvoltarea durabilă
  • buna guvernanță
  • comerțul liber, echitabil și etic
  • protecția mediului
  • drepturile omului și drepturile lucrătorilor
  • sănătate și protecția consumatorului
  • bunăstarea animalelor
  • protecția diversității culturale

Ce tipuri de acorduri comerciale există?

Politica comercială comună a UE se bazează pe articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Negocierea acordurilor comerciale se desfășoară în conformitate cu normele stabilite la articolul 218 din TFUE.

Denumirile acordurilor comerciale diferă în funcție de conținutul acordului: acordurile de parteneriat economic cu parteneri precum țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific au drept obiectiv principal sprijinirea dezvoltării. Acordurile de liber schimb cu țări dezvoltate și cu economii emergente au scop economic și se bazează pe deschiderea reciprocă a piețelor. Acestea acordă acces preferențial la piețele țărilor implicate. Unele acorduri comerciale fac parte din acorduri politice mai ample, cum ar fi cazul unor acorduri de asociere. De asemenea, UE încheie acorduri comerciale nepreferențiale ca parte a unor acorduri mai ample, precum acordurile de parteneriat și cooperare (APC).

Ce acorduri comerciale există între UE și țările terțe?

UE a încheiat deja cu succes o serie de acorduri comerciale cu țări partenere.

Infografic - Harta relațiilor comerciale ale UE

Harta relațiilor comerciale ale UE

Printre procesele de negociere comercială care au loc în prezent se numără:

  • negocierile privind Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP) cu SUA
  • negocierile privind Acordul economic și comercial cuprinzător (CETA) UE-Canada
  • negocierile privind Acordul de liber schimb UE-Japonia
  • negocierile referitoare la Acordul privind comerțul cu servicii (TiSA), desfășurate de 23 de membri ai OMC, inclusiv de UE

Care sunt beneficiile acordurilor comerciale?

Comerțul ar trebui să fie în beneficiul tuturor - consumatori, lucrători și întreprinderi - și ar trebui să asigure egalitatea de șanse în toate statele membre și regiunile UE.

Acordurile comerciale pot avea multe beneficii:

  • deschiderea de noi piețe pentru bunurile și serviciile UE
  • creșterea oportunităților de investiții și protecția investițiilor în spiritul reciprocității și al avantajului mutual
  • ieftinirea comerțului prin eliminarea taxelor vamale și reducerea birocrației
  • accelerarea comerțului prin facilitarea tranzitului prin vamă și stabilirea de norme comune privind standardele tehnice și sanitare
  • sporirea previzibilității politicilor prin asumarea de angajamente comune în domenii cu impact asupra comerțului, cum ar fi drepturile de proprietate intelectuală, barierele comerciale netarifare, normele în materie de concurență și cadrul decizional în materie de achiziții publice
  • sprijinirea dezvoltării durabile prin încurajarea cooperării, a transparenței și a dialogului cu partenerii privind diferite aspecte sociale și de mediu

Infografic - Negocierile comerciale ale UE

Negocierile comerciale ale UE

Modernizarea instrumentelor de apărare comercială ale UE

Comitetul Reprezentanților Permanenți al Consiliului (Coreper) a convenit asupra poziției de negociere a Consiliului cu privire la o propunere de modernizare a instrumentelor de apărare comercială ale UE – prima revizuire aprofundată din 1995. Comisia a prezentat o propunere de modernizare a instrumentelor existente în aprilie 2013. Regulamentul propus modifică regulamentele antidumping și antisubvenții actuale pentru a răspunde mai bine practicilor comerciale neloiale. Obiectivul este de a proteja producătorii din UE de pagubele produse de concurența neloială, asigurând comerțul liber și echitabil.

Care este rolul Consiliului în negocierile comerciale?

Politica comercială și o mai bună punere în aplicare a acordurilor UE reprezintă o responsabilitate comună a Comisiei, statelor membre și Parlamentului European.

Consiliul joacă un rol crucial în cursul procesului prin care prinde formă un nou acord comercial: printr-un document cunoscut sub denumirea de „mandat de negociere”, acesta autorizează Comisia să negocieze un nou acord comercial în numele UE. În documentul său de autorizare, Consiliul furnizează directivele de negociere corespunzătoare, incluzând obiectivele, domeniul de aplicare al negocierilor și eventuale termene.

În continuare, Comisia negociază cu țara parteneră în numele UE, în strânsă cooperare cu Consiliul și cu Parlamentul European. Comisia raportează periodic Consiliului și Parlamentului cu privire la modul în care decurg negocierile. Pe parcursul negocierilor, Comisia se consultă cu Consiliul.

Odată ce textul unui acord a fost convenit cu partenerii, redactat și tradus în toate limbile oficiale ale UE, Comisia prezintă Consiliului propuneri formale în vederea adoptării.

În urma discuțiilor din cadrul Consiliului și după revizuirea juridico-lingvistică a textului, Consiliul adoptă o decizie de semnare. De asemenea, Consiliul decide dacă să se aplice cu titlu provizoriu întregul acord sau o parte a acestuia, în cazul în care acordul este unul mixt, care acoperă nu numai domenii de competență ale UE, ci și aspecte care țin de competența statelor membre.

Acordul este apoi semnat în mod oficial de către părți. Președinția Consiliului desemnează persoana care semnează în numele UE. Dacă acordul cuprinde aspecte de responsabilitate comună (de exemplu, acoperă nu numai domenii de competență ale UE, ci și aspecte care țin de competența statelor membre), el trebuie semnat, de asemenea, de toate statele membre.

După semnare, Consiliul transmite acordul, împreună cu proiectul de decizie privind încheierea, Parlamentului European în vederea aprobării de către acesta.

Numai după ce a obținut aprobarea Parlamentului European, Consiliul adoptă decizia de încheiere. În cazul în care acordul cuprinde aspecte de responsabilitate comună, Consiliul îl poate încheia numai după ratificarea sa de către toate statele membre.

Puteți găsi mai multe informații despre diferitele acorduri comerciale în baza de date a Consiliului referitoare la acorduri și convenții.