Discursul de la Roma al președintelui Donald Tusk adresat președinților parlamentelor din UE

Consiliul European
  • 17/03/2017
  • 17:20
  • Discurs
  • 140/17
  • Chestiuni instituționale
17/03/2017
Contacte presă

Preben Aamann
Purtător de cuvânt al președintelui Consiliului European
+32 22815150
+32 476850543

Este imposibil să fii oaspete al Senato della Repubblica și să nu simți istoria care este impregnată în pereții Palazzo Madama. Ne reamintim nu numai de drama politică pe care o trăim cu toții în fiecare zi, ci și de secole de mari evenimente care constituie certificatul de naștere al Europei. De exemplu, „Cicerone denuncia Catilina” de Cesare Maccari, una dintre capodoperele care decorează pereții Senatului, este absolut perfectă pentru prezent. Reprezintă o alegorie politică a luptei instituțiilor democratice împotriva populismului și a triumfului acestora.

Acest lucru ne reamintește, în primul rând, că forța oricărei comunități politice depinde de dorința sa de a supraviețui, de vitalitatea și inteligența sa. Și, în al doilea rând, că în lupta politică darwiniană cuvintele au fost și vor rămâne totdeauna cele mai puternice arme.

Cicero a declarat: „Libertatea este participarea la putere”. Chiar și grecii și romanii din antichitate se luptau cu problema a ceea ce înseamnă cu adevărat să fii liber. Cu șaizeci de ani în urmă, oameni de stat din șase țări au hotărât că singura libertate veritabilă este libertatea de a acționa împreună. Cu alte cuvinte, suveranitatea presupune un loc la masa negocierilor. Acesta este motivul pentru care, în 1957, a fost semnat Tratatul de la Roma. Se întâmplă că m-am născut în același an și că realitatea construită pe Tratatul de la Roma reprezintă întreaga mea viață. Și nu cred că trebuie să vă spun cât de important este pentru mine personal să mă aflu astăzi aici, alături de dumneavoastră.

Desigur, totul pare mai nobil, deliberat și calculat din perspectiva actuală. Există o tendință de a ne reaminti de cei care au semnat Tratatul de la Roma ca de niște genii politice și promotori ai unei Europe unite. Adevărul este că au fost lideri cu propriile lor îndoieli personale, sub presiunea incredibilă a evenimentelor și într-o stare de profundă vulnerabilitate. Neputința colectivă a Europei după cel de-Al Doilea Război Mondial i-a forțat să se alăture. Alternativele erau extrem de neatractive. Iar ororile provocate de distrugerile războiului erau încă vizibile în fiecare zi.

Vulnerabilitatea acestor țări europene speriate le-a oferit modestia, claritatea și înțelepciunea deosebită de a se reuni pentru a semna Tratatul de la Roma. Acesta a inițiat un proces care, între timp, a readus multe alte țări la libertate și prosperitate, la est și la vest. Acesta ne-a ajutat să înțelegem că, dacă Europa este slabă, fiecare țară în parte va fi slabă. Dacă Europa este puternică, statele sale membre sunt puternice. Numai împreună, uniți, putem realiza suveranitatea noastră – să fim cu adevărat liberi – în lumea largă. Acest lucru a fost valabil atunci și este valabil și astăzi. Și va fi valabil și peste încă șaizeci de ani.

Tratatul de la Roma a reprezentat un triumf și pentru că a fost creat și prezentat de către guverne pe baza consimțământului democratic. Parlamentele naționale, ai căror reprezentanți sunteți, și-au oferit prin urmare competențele comunității europene cu un mesaj: „Vă rugăm să acționați în interesul nostru comun”. Acesta a fost un împrumut care a fost rambursat între timp cu dobândă, chiar dacă există dezamăgiri și întârzieri.

Cineva a spus cândva că „Europa este ca un arbore. Crește în fiecare zi, dar nu-l vezi niciodată crescând.” Este un sentiment destul de romantic, totuși este adevărat. Din semințele Tratatului de la Roma au încolțit schimbări care au modificat lumea din jurul nostru atât de mult încât majoritatea oamenilor nu-și mai pot aminti cum era înainte. Tratatul ne-a oferit un spirit deschis și societăți deschise. Și, bineînțeles, cea mai mare piață din lume pentru prosperitatea noastră. În tinerețe, crescând sub umbra Cortinei de Fier, aceste lucruri erau aproape imposibil de imaginat, deși visam că s-ar putea întâmpla într-o zi.

Aniversarea de săptămâna viitoare nu este doar un moment de celebrare, ci și ocazia unei reflecții sobre. Deși se poate constata că rănile noastre economice se vindecă lent, mulți încearcă disperarea cu privire la amploarea și numărul provocărilor cu care ne confruntăm în prezent. Cea mai importantă provocare este faptul că, în câțiva ani, Regatul Unit nu va mai fi un stat membru al UE. Cel mai bun răspuns în astfel de momente dificile este recăpătarea modestiei, clarității și înțelepciunii semnatarilor inițiali. Numai așa putem face alegerile potrivite cu privire la viitor. Deoarece trecutul ne învață că Europa se pune cel mai bine în valoare și este cea mai creativă atunci când este cea mai vulnerabilă, oricât de paradoxal ar părea. Ea oferă mult mai multe printr-o ambiție modestă și răbdătoare decât prin viziuni înalte.

Acesta este unul dintre motivele pentru care mă bucur că președintele fundației De Gasperi, doamna Maria Romana De Gasperi, a fost astăzi aici, alături de noi. Acum este momentul cel mai potrivit pentru a reaminti renumitele cuvinte ale tatălui său: „Viitorul nu se va construi prin forță, nici prin dorința de a cuceri, ci prin aplicarea cu răbdare a metodei democratice, a spiritului constructiv al acordului și prin respectarea libertății.” Poate aceste cuvinte nu sunt destul de dramatice într-o epocă în care politica se face pe Twitter. Dar încă mai apreciez adevărul și puterea lor. Cred în continuare că sunt suficiente pentru a ne ghida de acum încolo. Vă mulțumesc. Grazie