Discursul președintelui Donald Tusk cu ocazia ceremoniei dedicate celei de a 60-a aniversări a Tratatelor de la Roma

Consiliul European
  • 25/03/2017
  • 11:20
  • Discurs
  • 154/17
  • Chestiuni instituționale
25/03/2017
Contacte presă

Preben Aamann
Purtător de cuvânt al președintelui Consiliului European
+32 22815150
+32 476850543

M-am născut în urmă cu exact 60 de ani, prin urmare am aceeași vârstă ca și Comunitatea Europeană. Din acest motiv, permiteți-mi o reflecție mai personală astăzi. După cum știți, uneori, locul nașterii este chiar mai important decât data nașterii. În cazul meu, este vorba de orașul Gdańsk, construit cu consecvență timp de sute de ani de polonezi și germani, de olandezi, de evrei, de scoțieni și de francezi. În 1945, întâmplător tot în luna martie, în câteva zile Hitler și Stalin au distrus orașul meu natal. Acesta a fost ars din temelii.

Aveam 8 ani atunci când Comunitatea a instituit un consiliu unic și o comisie unică prin Tratatul de fuziune; drumul pe care mergeam atunci la școală în fiecare zi trecea încă prin ruinele orașului ars. Pentru mine, al Doilea Război Mondial nu este ceva abstract.

În 1980, la un an de la primele alegeri pentru Parlamentul European, în orașul meu natal Gdańsk s-a născut mișcarea Solidaritatea, Solidarność. Eram acolo la momentul respectiv, pe șantierul naval din Gdańsk, în rândul lucrătorilor, împreună cu Lech Wałęsa, care a avut curajul să proclame în fața regimului comunist adevărul despre aspirațiile noastre. Erau aspirații simple: despre demnitatea umană, despre libertate și democrație. Pe atunci priveam cu toții către vest, către o Europă liberă și unificatoare, simțind instinctiv că acesta este chiar viitorul la care visăm. Și deși au fost trimise împotriva noastră tancuri și trupe, visele acelea au supraviețuit.

Atunci când, în 1987, a intrat în vigoare Actul unic european (începutul pieței unice), noi ne pregăteam în Polonia pentru bătălia finală. Solidarność a câștigat și, imediat după aceea, a căzut și Zidul Berlinului: drumul către Europa ni s-a deschis. Iar aproximativ 20 de ani mai târziu, deja în calitate de prim-ministru al Poloniei, inauguram cel mai modern stadion din Europa, desigur în orașul meu natal, Gdańsk. Orașul care era atunci reconstruit complet și mai frumos ca niciodată. Țara mea era deja în Uniunea Europeană de 8 ani.

Reamintesc astăzi acest scurt curs de istorie doar pentru a le atrage atenția tuturor că pentru milioane de persoane – iar astăzi milioanele acestea vor fi cele care demonstrează pe străzile din capitatele noastre, la Roma, la Varșovia, chiar la Londra – Uniunea Europeană nu înseamnă sloganuri, nu înseamnă proceduri, nu înseamnă reglementări. Uniunea noastră este o garanție că libertatea, demnitatea, democrația și independența nu mai sunt pentru noi doar vise, ci sunt realitatea noastră de zi cu zi.

Mai mult de jumătate din viață am trăit în spatele Cortinei de Fier, unde era interzis chiar să visezi la aceste valori. Da, atunci, aceea era cu adevărat o Europă cu două viteze. Și de aceea astăzi am dreptul să repet cât pot de tare acest simplu adevăr: că nimic din viața noastră nu este dat de-a pururi, că trebuie timp, mari eforturi și sacrificii ca să construiești o lume liberă. Acesta este motivul pentru care s-a realizat în atât de puține locuri din lume. Și totuși noi am realizat-o. Să distrugi o astfel o lume este foarte ușor. Nu ia decât o clipă. Așa cum s-a întâmplat cândva cu orașul meu natal Gdańsk.

Astăzi la Roma reînnoim alianța unică a unor națiuni libere care a fost inițiată acum 60 de ani de marii noștri predecesori. La acea vreme, nu discutau despre mai multe viteze, nu concepeau ieșiri, ci, în ciuda tuturor circumstanțelor tragice ale istoriei recente, și-au pus toată credința în unitatea Europei. Ei au avut curajul lui Columb de a intra în ape necunoscute pentru a descoperi Lumea Nouă.

Așa că spuneți-mi: de ce ar trebui astăzi să ne pierdem încrederea în sensul unității? Numai pentru că a devenit o realitate pentru noi? Sau pentru că ne-am plictisit sau săturat de ea?

Europa ca entitate politică fie va fi unită, fie nu va exista deloc. Numai o Europă unită poate fi o Europă suverană față de restul lumii. Și numai o Europă suverană garantează independența națiunilor sale, garantează libertatea cetățenilor săi. Unitatea Europei nu este un model birocratic. Este un ansamblu de valori comune și standarde democratice. Astăzi nu este suficient să faci apel la unitate și să protestezi împotriva unor viteze multiple. Este mult mai important să respectăm normele noastre comune, cum ar fi drepturile omului și libertățile civile, libertatea de exprimare și libertatea de întrunire, sistemul de control și echilibru și statul de drept. Acesta este adevăratul fundament al unității noastre.

Uniunea după Roma ar trebui să fie, mai mult decât înainte, o Uniune a acelorași principii, o Uniune a suveranității externe, o Uniune a unității politice. Dovediți astăzi că sunteți liderii Europei, că vă pasă de această moștenire deosebită pe care ne-au lăsat-o eroii integrării europene în urmă cu 60 de ani. Vă mulțumesc