Articolul 96: Elemente esențiale – procedura de consultare și măsurile adecvate privind drepturile omului, principiile democratice și statul de drept

„(1) În sensul prezentului articol, termenul „parte” se referă la Comunitate și la statele membre ale Uniunii Europene, pe de o parte, și la fiecare țară ACP, pe de altă parte.

(1a) Ambele părți convin să epuizeze toate opțiunile posibile de dialog în temeiul articolului 8, cu excepția cazurilor de urgență specială, înainte de inițierea consultărilor menționate la alineatul (2) litera (a) din prezentul articol.

(2)(a) În cazul în care, în pofida dialogului politic privind elementele esențiale astfel cum se prevede la articolul 8 și la alineatul (1a) din prezentul articol, una dintre părți consideră că cealaltă parte nu și-a îndeplinit una dintre obligațiile care decurg din respectarea drepturilor omului, a principiilor democratice și a statului de drept menționate la articolul 9 alineatul (2), cu excepția cazurilor de urgență specială, aceasta furnizează celeilalte părți și Consiliului de Miniștri informațiile relevante necesare pentru o examinare detaliată a situației în vederea identificării unei soluții acceptabile pentru ambele părți. În acest scop, aceasta invita cealaltă parte să demareze consultări care să se axeze pe măsurile luate sau care urmează a fi luate de către partea respectivă pentru remedierea situației, în conformitate cu anexa VII.

Consultările se desfășoară la nivelul și în forma considerate cele mai potrivite pentru identificarea unei soluții.

Consultările încep în termen de cel mult 30 de zile de la lansarea invitației și continuă pentru o perioadă de timp stabilită de comun acord, în funcție de natura și gravitatea încălcării. Dialogul în temeiul procedurii de consultare nu durează în niciun caz mai mult de 120 de zile.

În cazul în care consultările nu conduc la o soluție acceptabilă pentru ambele părți, în cazul în care se refuză consultarea sau în cazuri de urgență specială, se pot lua măsurile adecvate. Măsurile respective se revocă de îndată ce motivele pentru care au fost luate nu mai sunt valabile.

(b) Sintagma „cazuri de urgență specială” se referă la cazurile excepționale de încălcare gravă și evidentă a unuia dintre elementele esențiale menționate la articolul 9 alineatul (2), care necesită o reacție imediată.

Partea care recurge la procedura de urgență specială informează în paralel cealaltă parte și Consiliul de miniștri, cu excepția cazului în care termenul nu îi permite acest lucru.

(c) „Măsurile adecvate”, în sensul prezentului articol, sunt măsurile luate în conformitate cu dreptul internațional și sunt proporționale cu încălcarea. La selectarea acestor măsuri, trebuie acordată prioritate măsurilor care afectează cel mai puțin aplicarea prezentului acord.

Se înțelege că suspendarea este ultima măsură la care se poate recurge.

În cazul în care se iau măsuri, în caz de urgență specială, acestea se notifică imediat celeilalte părți sau Consiliului de miniștri. La cererea părții în cauză, se pot convoca consultări pentru a se examina situația în detaliu și, după caz, pentru a se găsi soluții. Respectivele consultări se desfășoară în conformitate cu modalitățile prevăzute la litera (a) paragrafele al doilea și al treilea.”

Extras din Acordul de la Cotonou

• Acordul de la Cotonou