Skip to content

Acordul post-Cotonou

Acordul post-Cotonou reprezintă cadrul general pentru relațiile UE cu statele din Africa, zona Caraibilor și Pacific.

La 15 noiembrie, după semnare, Acordul post-Cotonou a devenit Acordul din Samoa.

Acordul din Samoa reprezintă cadrul general pentru relațiile UE cu țări din Africa, zona Caraibilor și Pacific.

Un nou acord de parteneriat UE-Organizația statelor ACP

Noul acord de parteneriat va constitui noul cadru juridic pentru relațiile UE cu 79 de țări.Printre acestea se numără 47 de țări din Africa, 16 din zona Caraibilor și 15 din Pacific, precum și Republica Maldivelor.

Acordul are drept obiectiv consolidarea capacității UE și a statelor ACP de a aborda împreună provocările globale.

Acesta stabilește principii comune și acoperă următoarele șase domenii prioritare:

  • democrația și drepturile omului
  • dezvoltarea și creșterea economică durabilă
  • schimbările climatice
  • dezvoltarea umană și socială
  • pacea și securitatea
  • migrația și mobilitatea

Acordul va include un fundament comun la nivelul ACP combinat cu trei protocoale regionale pentru Africa, zona Caraibilor și Pacific, axate pe nevoile specifice ale regiunilor.

La 20 iulie 2023, Consiliul a dat undă verde semnării și aplicării cu titlu provizoriu a Acordului de parteneriat, care va reprezenta noul cadru juridic pentru următorii douăzeci de ani, urmând Acordului de la Cotonou.

Noul acord va fi semnat oficial în lunile următoare de către UE, statele sale membre și membrii Organizației statelor ACP. Aplicarea sa cu titlu provizoriu va începe în prima zi a celei de a doua luni de la semnare.

Acordul de la Cotonou

Actualul cadru de parteneriat, Acordul de la Cotonou, a fost adoptat în 2000 pentru a înlocui Convenția de la Lomé din 1975. Acesta a fost încheiat pentru o perioadă de 20 de ani.

Acordul de la Cotonou a fost inițial prevăzut să expire în februarie 2020. Dispozițiile acestuia au fost prelungite până la 30 noiembrie 2021, cu excepția cazului în care noul acord de parteneriat dintre UE și statele ACP se va aplica cu titlu provizoriu sau va intra în vigoare înainte de această dată.

Obiectivul Acordului de la Cotonou îl reprezintă reducerea și, în cele din urmă, eradicarea sărăciei, precum și contribuția la integrarea treptată a statelor ACP în economia mondială.

Acesta se bazează pe trei piloni:

  • cooperarea pentru dezvoltare
  • cooperarea economică și comercială
  • dimensiunea politică
Relațiile dintre UE și țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific
Relațiile dintre UE și țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific (Infografic)

Relațiile dintre UE și țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific (Infografic)

Instituții comune (Acordul de la Cotonou)

Consiliul de miniștri ACP-UE este instituția supremă în cadrul parteneriatului ACP-UE. Acesta se reunește o dată pe an, la Bruxelles sau într-o țară ACP, alternativ, fiind alcătuit din:

  • membrii Consiliului UE
  • un membru al Comisiei
  • un membru al guvernului fiecărui stat ACP

Comitetul ambasadorilor ACP-UE asistă Consiliul de miniștri și monitorizează punerea în aplicare a Acordului de la Cotonou.

Comitetul de cooperare ACP-UE pentru finanțarea dezvoltării analizează implementarea cooperării pentru finanțarea dezvoltării și monitorizează progresele înregistrate.

Comitetul ministerial comercial mixt ACP-UE discută orice chestiune legată de comerț relevantă pentru toate statele ACP. Acesta monitorizează negocierile și punerea în aplicare a acordurilor de parteneriat economic și examinează totodată impactul negocierilor comerciale multilaterale asupra comerțului dintre ACP și UE și asupra dezvoltării economiilor ACP.

Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE este un organism consultativ compus dintr-un număr egal de reprezentanți ai UE și ai statelor ACP. Adunarea promovează procesele democratice și facilitează o mai bună înțelegere între popoarele Uniunii Europene și cele ale statelor ACP. În plus, discută chestiuni legate de dezvoltare și de parteneriatul ACP-UE, inclusiv acordurile de parteneriat economic.

Domenii de lucru actuale

1. Dezvoltare

UE sprijină programe și inițiative în beneficiul mai multor țări din grupul statelor ACP. De asemenea, UE derulează programe de consolidare a creșterii economice regionale și a dezvoltării regionale pentru regiuni specifice din cadrul ACP.

În cadrul noului buget pe termen lung al UE pentru perioada 2021-2027, UE finanțează majoritatea programelor sale de dezvoltare pentru țările partenere ACP prin intermediul Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – Europa în lume (IVCDCI). IVCDCI va beneficia de un pachet financiar total de aproximativ 79,5 miliarde EUR (în prețuri curente). Fondul european de dezvoltare (FED), care era finanțat prin contribuții directe din partea statelor membre, încetează să existe din 2021.

2. Comerț

UE a negociat o serie de acorduri de parteneriat economic (APE) cu cele 79 de țări ACP. Aceste acorduri vizează crearea unui parteneriat comun în domeniul comerțului și al dezvoltării, dublat de sprijin pentru dezvoltare.

Consiliul acordă Comisiei mandatul de a negocia aceste acorduri și semnează acordurile definitive după finalizarea acestora.

APE cu țările africane

Negocierile privind APE regional cu 16 state din Africa de Vest, Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest (CEDEAO) și Uniunea Economică și Monetară Vest-Africană (WAEMU) s-au încheiat în iulie 2014. Procesul de semnare este în curs. Până la adoptarea APE regional complet cu Africa de Vest, acordurile de parteneriat economic preliminare cu Côte d’Ivoire și Ghana au început să se aplice cu titlu provizoriu la 3 septembrie 2016 și, respectiv, la 15 decembrie 2016.

Tot în iulie 2014, au fost încheiate cu succes negocierile cu țările din Comunitatea de Dezvoltare a Africii Australe. Acordul a fost semnat la 10 iunie 2016 la Kasane, Botswana. Acordul a început să se aplice cu titlu provizoriu la 10 octombrie 2016.

În octombrie 2014, au fost încheiate cu succes negocierile cu Comunitatea Africii de Est. Procesul de semnare este în curs.

Camerunul a fost singura țară din regiune care a semnat, la 15 ianuarie 2009, acordul de parteneriat economic dintre UE și Africa Centrală. La 4 august 2014, acordul a început să se aplice cu titlu provizoriu.

Din regiunea Africii de Est și de Sud, Mauritius, Seychelles, Zimbabwe și Madagascar au semnat un acord de parteneriat economic în 2009. Acest acord se aplică cu titlu provizoriu de la 14 mai 2012.

APE în regiunea Caraibilor

În octombrie 2008, UE a semnat un APE cu Forumul caraib al statelor din Africa, Caraibi și Pacific (CARIFORUM), un grup de 15 state din zona Caraibilor. APE CARIFORUM-UE se aplică cu titlu provizoriu de la 29 decembrie 2008.

APE în regiunea Pacificului

APE interimar între UE și statele ACP din Pacific a fost semnat de Papua-Noua Guinee în iulie 2009 și de Fiji în decembrie 2009. Papua-Noua Guinee a ratificat acordul în mai 2011. În iulie 2014, Fiji a decis începerea aplicării cu titlu provizoriu a acordului. Dintre cele 14 țări din regiunea Pacificului, Papua-Noua Guinee și Fiji dețin cea mai mare cotă a comerțului UE-Pacific. Samoa a aderat la APE la 21 decembrie 2018, iar Insulele Solomon la 17 mai 2020.

3. Migrație

Migrația este un aspect important al relațiilor UE-ACP. Cadrul de cooperare în acest domeniu este prevăzut la articolul 13 din Acordul de la Cotonou.

Acest articol cuprinde alineate privind îmbunătățirea condițiilor în țările de origine și de tranzit, migrația legală și returnarea imigranților aflați în situație neregulamentară.

În noiembrie 2015, liderii din UE și liderii africani ai țărilor celor mai vizate au participat la un summit pentru a consolida cooperarea politică privind migrația. Aceștia au convenit asupra unui plan de acțiune, care cuprinde 16 acțiuni concrete. În plus, în cadrul summitului a fost lansat și Fondul fiduciar de urgență al UE pentru stabilitate și pentru abordarea cauzelor profunde ale migrației neregulamentare și ale strămutărilor de persoane în Africa.

Răspunsul la presiunile exercitate de migrație

Consiliul și Consiliul European depun eforturi în vederea instituirii unei politici europene cuprinzătoare privind migrația

4. Procedura de consultare (articolul 96)

Acordul de la Cotonou prevede o procedură care poate fi utilizată în cazurile în care una dintre părți nu respectă elementele esențiale ale parteneriatului. Acestea includ respectarea drepturilor omului, a principiilor democratice și a statului de drept.

Obiectivul acestei proceduri este revenirea la o relație normală între parteneri. În cazul în care nu se ajunge la un acord, partea care a lansat acest proces poate lua măsuri în legătură cu proiectele de cooperare și cu asistența pentru dezvoltare.

În ceea ce privește UE, Consiliul poate lansa acest proces printr-o invitație la consultări. Acesta conduce consultările și adoptă decizia care marchează încheierea acestora.