Skip to content

Procedura de consultare (articolul 96)

Acordul de la Cotonou reprezintă cadrul general pentru relațiile UE cu statele din Africa, zona Caraibilor și Pacific (țările ACP). A fost adoptat în anul 2000 pentru a înlocui Convenția de la Lomé din 1975.

În acordul respectiv, UE și țările ACP recunosc că drepturile omului, principiile democratice și statul de drept sunt elemente esențiale ale parteneriatului lor și constituie principalii piloni pentru dezvoltarea pe termen lung. Ele se angajează să protejeze și să promoveze aceste domenii, în special prin intermediul dialogului politic.

Ele instituie, de asemenea, o procedură care poate fi utilizată în cazurile în care una dintre părți nu respectă principiile fundamentale de mai sus. În acest scop, UE este considerată ca fiind una dintre părți și fiecare țară ACP ca fiind o altă parte. Normele pentru această procedură sunt prevăzute la articolul 96 din acord.

Acest articol a fost aplicat de aproximativ 15 ori începând din anul 2000, în urma răsturnărilor violente de guvern, a escaladării violenței sau a încălcării drepturilor omului. Cazuri din trecut includ:

  • Fiji (2000, 2007)
  • Zimbabwe (2002)
  • Republica Centrafricană (2003)
  • Guineea-Bissau (2004, 2011)
  • Togo (2004)
  • Madagascar (2010)

Un proces de consultare cu Burundi a fost lansat la 26 octombrie 2015 și finalizat la 8 decembrie 2015.

Condițiile pentru lansarea de consultări în temeiul articolului 96

În cazul în care una dintre părțile la acord consideră că o altă parte nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în ceea ce privește drepturile omului, principiile democratice sau statul de drept, aceasta trebuie mai întâi să încerce să răspundă preocupărilor sale prin intensificarea dialogului politic (articolul 9 din acord). În cazul în care toate posibilitățile de dialog au fost epuizate și există în continuare preocupări privind drepturile omului, principiile democratice sau statul de drept, părțile pot lansa un proces de consultare.

Există câteva cazuri excepționale, în care un proces de consultare poate fi inițiat fără un dialog politic precedent:

  • cazuri de urgență specială, care necesită o reacție imediată
  • lipsa persistentă a respectării angajamentelor asumate în cadrul unui dialog anterior
  • neangajarea într-un dialog cu bună credință

Lansarea de consultări în temeiul articolului 96

În cazul în care toate posibilitățile de dialog au fost epuizate și o parte încă nu și-a respectat obligațiile, cealaltă parte poate lansa un proces de consultare cu scopul de a găsi o soluție.

Pentru ca Uniunea Europeană să lanseze un proces de consultare, Consiliul trebuie să invite în mod oficial guvernul țării respective la „consultări”. Acest lucru se realizează prin intermediul unei scrisori de invitație aprobate de Consiliu. Consultările ar trebui atunci să înceapă în termen de 30 de zile.

Procesul de consultare

În practică, consultările în temeiul articolului 96 se desfășoară la nivel guvernamental. Părțile ar trebui să depună eforturi pentru a avea un nivel egal de reprezentare pe perioada consultărilor. UE este reprezentată în cursul procedurilor de consultare de către Președinția Consiliului și Comisia Europeană.

Durata perioadei de consultări depinde de natura și de gravitatea încălcării, precum și de evoluția discuțiilor. Aceasta este stabilită de comun acord de către părți și nu poate depăși 120 de zile.

Rezultatele consultării

În timpul consultărilor, UE va urmări să se ajungă la o soluție acceptabilă pentru ambele părți. În acest caz, participanții vor defini o foaie de parcurs cu măsurile care trebuie luate de ambele părți pentru a reveni la o relație normală. Această foaie de parcurs va fi reflectată într-o decizie adoptată de Consiliul UE.

În cazul în care nu se ajunge la niciun acord până la sfârșitul consultărilor, partea care a lansat procesul de consultare poate lua măsuri corespunzătoare. Aceste măsuri trebuie să fie proporționale cu gravitatea încălcării în cauză și să fie îndreptate împotriva celor care se fac răspunzători de încălcarea elementelor esențiale ale parteneriatului, având în același timp un impact negativ cât mai mic posibil asupra populației. Acestea pot include măsuri de precauție pentru programele și proiectele de cooperare în curs de desfășurare sau suspendarea proiectelor, programelor și a altor forme de ajutor. În ultimă instanță, aplicarea integrală a asistenței pentru dezvoltare în temeiul acordului poate fi suspendată.

În UE, aceste măsuri sunt adoptate printr-o decizie a Consiliului, cuprinzând o scrisoare adresată autorităților părții în cauză. Măsurile corespunzătoare sunt stabilite pentru o anumită perioadă și sunt condiționate de evoluția situației. La sfârșitul acestei perioade, ele pot expira sau, în cazul în care situația nu s-a îmbunătățit, pot fi prelungite.

Articolul 96 în practică – exemplul Guineei-Bissau (2011)

La 1 aprilie 2010, șeful adjunct al Statului Major al armatei Guineei-Bissau a condus o revoltă în timpul căreia șeful Statului Major al armatei și prim-ministrul au fost arestați. El a devenit în fapt șef al Statului Major și ulterior a fost numit în această funcție la 25 iunie 2010.

UE a condamnat revolta și a solicitat autorităților să restabilească ordinea democratică obișnuită. La 14 aprilie, Grupul de lucru pentru Africa al Consiliului a cerut șefilor de misiune ai UE la Bissau să se implice într-un dialog politic intensificat cu autoritățile cu privire la următoarele puncte:

  • eliberarea șefului Statului Major și a celorlalte persoane deținute
  • responsabilitatea juridică și luarea de măsuri disciplinare împotriva persoanelor implicate
  • supunerea necesară față de autoritățile democratice legitime

În mai 2010, s-a desfășurat o misiune comună de către Comisie, Consiliu și președinția Grupului de lucru pentru Africa în Guineea-Bissau. Această misiune a concluzionat că autoritățile nu sunt în măsură să răspundă cererii UE de a se reveni la ordinea constituțională.

La 31 ianuarie 2011, Consiliul a convenit să înceapă consultările cu autoritățile din Guineea-Bissau. Uniunea Africană, Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest și Comunitatea Țărilor de Limbă Portugheză au fost invitate să ia parte la consultări în calitate de observatori. În așteptarea rezultatelor consultărilor, cooperarea pentru dezvoltare a fost suspendată.

Reuniunea de deschidere a procesului de consultare a avut loc la Bruxelles, la 29 martie 2011. La 18 iulie 2011, Consiliul a încheiat consultările cu Guineea-Bissau și a stabilit o serie de măsuri pentru reluarea treptată a cooperării pentru dezvoltare cu această țară. Consiliul a stabilit că decizia va fi reexaminată în mod regulat, cel puțin o dată la șase luni, și a stabilit o dată finală la 19 iulie 2012. Progresele înregistrate de Guineea-Bissau în procesul de reformă ar urma să fie reflectate în reluarea treptată a asistenței pentru dezvoltare acordate de UE.

La 10 iulie 2012, având în vedere înrăutățirea situației din Guineea-Bissau, incluzând o lovitură de stat în luna aprilie, măsurile au fost prelungite cu un an. Acestea au fost din nou prelungite în iulie 2013.

În 2014, în urma alegerilor libere din Guineea-Bissau, Consiliul a suspendat măsurile de limitare a cooperării cu această țară. Decizia inițială a fost în cele din urmă abrogată în martie 2015.

Ultima revizuire: 11 ianuarie 2024