Ce face Consiliul
Un factor de decizie esențial al UE
Consiliul Uniunii Europene (denumit adeseori pur și simplu „Consiliul”) este un factor de decizie esențial la nivelul UE. Consiliul UE este forul în care miniștrii celor 27 de țări ale UE se reunesc pentru a negocia și a adopta legislația UE, pentru a coordona politicile și a lua decizii.
Principala atribuție a Consiliului UE este de a elabora legislația UE. Consiliul, în majoritatea cazurilor împreună cu Parlamentul European, negociază și adoptă legislația UE pe baza propunerilor Comisiei Europene. Iată de ce Consiliul este denumit și „colegiuitor” al UE.
Rolul Consiliului: cinci atribuții principale
Negocierea și adoptarea legislației UE
Miniștrii din toate cele 27 de state membre ale UE se reunesc în cadrul Consiliului pentru a negocia și a adopta ulterior legislația UE. Este principala lor atribuție la Consiliu atunci când acesta acționează în calitate de „colegiuitor” al UE.
În cadrul Consiliului, sarcina miniștrilor este de a colabora pentru a găsi soluții la nivelul UE pentru probleme comune. Acest lucru presupune un anumit nivel de flexibilitate și de spirit de compromis, deoarece miniștrii caută soluții comune, benefice atât pentru UE în ansamblu, cât și pentru țările lor respective.
Majoritatea propunerilor legislative ale UE trebuie să fie adoptate împreună de cei doi colegiuitori ai UE: Consiliul UE și Parlamentul European. Astfel, pentru fiecare propunere există mai multe fronturi de negociere la care participă Consiliul:
- miniștrii discută pe marginea punctelor lor de vedere în Consiliu, ajungând la o „abordare generală” (sau poziție a Consiliului)
- Consiliul negociază apoi cu Parlamentul European și cu Comisia
Atunci când atât Consiliul, cât și Parlamentul ajung la un acord asupra textului final, actul legislativ este adoptat.
Adoptarea bugetului UE
Consiliul adoptă bugetul anual al UE împreună cu Parlamentul European.
Perioada bugetară acoperă un an calendaristic. De regulă, bugetul se adoptă în noiembrie/decembrie și începe la data de 1 ianuarie a anului următor.
Bugetul anual al UE se bazează pe cadrul financiar multianual (sau CFM), un buget pe termen lung care este stabilit, în general, pentru o perioadă de șapte ani.
Coordonarea politicilor statelor membre
Consiliul coordonează politicile statelor membre în domenii specifice, cum ar fi politica economică și politica de ocupare a forței de muncă.
În alte domenii, cum ar fi educația, cultura, tineretul și sportul, care țin de competențele naționale, Consiliul adoptă cadre de politică și planuri de lucru ale UE care stabilesc prioritățile pentru cooperarea între statele membre și Comisie.
Elaborarea politicii externe și de securitate comune a UE
Consiliul definește și pune în aplicare politica externă și de securitate comună a UE pe baza orientărilor stabilite de Consiliul European. Aceasta include ajutorul umanitar și pentru dezvoltare al UE, apărarea și comerțul.
Împreună cu Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliul asigură unitatea, coerența și eficacitatea acțiunii externe a UE.
Încheierea acordurilor internaționale
Consiliul ia decizia finală privind încheierea acordurilor internaționale ale UE cu țări din afara UE și cu organizații internaționale. Acestea sunt, în cea mai mare parte, acorduri comerciale.
Consiliul îi acordă Comisiei un mandat și directive de negociere, iar aceasta negociază în numele UE. La sfârșitul negocierilor, Consiliul votează pentru semnarea și încheierea acordului. Toate acordurile internaționale, cu excepția celor din domeniul politicii externe și de securitate, au nevoie de aprobarea Parlamentului European.
A se vedea și
Cum este organizată activitatea Consiliului
Rolul Consiliului în procesul decizional al UE
Aflați totul despre reuniunile Consiliului
Ultima revizuire: 23 februarie 2026