Rolul Consiliului în procesul decizional al UE

Un actor esențial în procesul UE de luare a deciziilor

Consiliul UE este una dintre cele trei instituții principale ale UE care participă la procesul UE de luare a deciziilor.

Consiliul Uniunii Europene reprezintă guvernele țărilor UE

Rol: colegiuitor

Parlamentul European reprezintă cetățenii UE

Rol: colegiuitor

Comisia Europeană reprezintă interesele generale ale UE

Rol: inițiativă legislativă și organ executiv

În majoritatea cazurilor, Consiliul și Parlamentul European decid împreună, în calitate de colegiuitori, cu privire la propunerile Comisiei Europene. Pe lângă acest rol legislativ comun, Consiliul este principalul factor de decizie în unele cazuri și pentru anumite subiecte.

Acest lucru face din Consiliu un actor esențial în ceea ce privește elaborarea politicilor și a legislației la nivelul UE.

Două proceduri legislative principale

Pentru adoptarea legislației UE, sunt utilizate două proceduri principale. Ceea ce diferă este rolul Consiliului și cazurile în care se aplică fiecare procedură.

Procedura legislativă ordinară

Consiliul convine asupra legislației împreună cu Parlamentul European. Această procedură se aplică în majoritatea domeniilor de politică, acoperind 95% din legislația UE.

Procedura legislativă specială

Consiliul decide, sub rezerva consultării cu Parlamentul European sau a aprobării acordate de acesta. Această procedură se aplică în cazuri speciale, cum ar fi dreptul concurenței.

Procedura legislativă ordinară: când Consiliul decide împreună cu Parlamentul European

În cadrul procedurii legislative ordinare, Consiliul și Parlamentul European negociază și adoptă în comun legislația UE. Sunt colegiuitori.

Aproximativ 95% din legislația UE (în peste 80 de domenii de politică) este adoptată prin această procedură.

• Procedura legislativă ordinară de la A la Z

Procedura legislativă specială: când Consiliul este principalul factor de decizie

În anumite cazuri, Consiliul este principalul factor de decizie, hotărând de regulă pe baza unei propuneri a Comisiei. Parlamentul nu acționează în calitate de colegiuitor, însă trebuie să fie consultat sau să își dea aprobarea.

Poate fi vorba, de exemplu, de scutirile de pe piața unică, de dreptul concurenței și de măsurile de combatere a discriminării.

• Procedura legislativă specială de la A la Z

Un caz special: adoptarea bugetelor UE

Atât bugetul pe termen lung al UE, cât și bugetul său anual sunt adoptate în conformitate cu proceduri specifice.

Adoptarea bugetului pe termen lung al UE

Bugetul pe termen lung al UE, cunoscut drept cadru financiar multianual (CFM), este adoptat prin proceduri legislative speciale:

• Regulamentul privind CFM, care stabilește sumele maxime pe care UE le poate cheltui în diferitele domenii de politică, este adoptat de Consiliu după ce a obținut aprobarea Parlamentului European
• decizia privind resursele proprii, care stabilește modul în care este finanțat bugetul UE, este adoptată de Consiliu după consultarea Parlamentului European

Consiliul European are, la rândul său, un rol de jucat. În conformitate cu rolul pe care i-l conferă tratatele UE, el oferă orientări politice referitoare la principalele priorități ale bugetului pe termen lung înainte de finalizarea acestuia de Consiliul UE.

• Bugetul pe termen lung al UE

Adoptarea bugetului anual al UE

Bugetul anual al UE este adoptat în conformitate cu o procedură specifică. Comisia Europeană propune un proiect de buget. Apoi, Consiliul și Parlamentul European examinează propunerea respectivă și decid cu privire la buget de pe poziții de egalitate. Cele două instituții trebuie să cadă de acord asupra aceluiași text.

Dacă nu pot ajunge la un acord, Comisia trebuie să prezinte un nou proiect de buget.

• Bugetul anual al UE

Alte proceduri

Rolul Consiliului în actele de punere în aplicare și în actele delegate

După ce un act legislativ al UE a fost adoptat, poate fi necesară completarea acestuia pentru a ține seama de evoluția situației sau se pot impune noi norme pentru a asigura punerea sa în aplicare în mod corespunzător. În acest scop, Consiliul și Parlamentul pot autoriza Comisia să adopte acte delegate sau acte de punere în aplicare.

În anumite cazuri, responsabilitatea de a adopta actele de punere în aplicare îi revine Consiliului, iar nu Comisiei.

• Actele delegate și actele de punere de la A la Z

Concluziile și rezoluțiile Consiliului

Consiliul nu adoptă doar acte legislative. El adoptă și documente precum concluzii și rezoluții, care nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic. Rolul lor este de a exprima o poziție politică sau de a oferi orientări cu privire la subiecte care țin de domeniile de politică ale UE.

• Concluziile și rezoluțiile Consiliului

acorduri internaționale

Consiliul joacă un rol central în negocierea și încheierea acordurilor internaționale. Acesta este implicat în toate etapele procedurii, de la etapa în care acordă mandatul de negociere negociatorului (de obicei, Comisia) până la cea în care autorizează semnarea acordului și adoptă decizia finală privind consimțământul UE de a-și asuma obligații în temeiul acestuia.

• Acordurile internaționale și rolul Consiliului

A se vedea și