Evitarea obligațiilor fiscale de către întreprinderi: Consiliul își adoptă poziția privind normele împotriva evitării obligațiilor fiscale

La 21 iunie 2016, Consiliul a ajuns la un acord cu privire la un proiect de directivă de combatere a practicilor de evitare a obligațiilor fiscale, utilizate în mod curent de către întreprinderile mari.

Directiva face parte dintr-un pachet de propuneri ale Comisiei din ianuarie 2016 vizând consolidarea normelor împotriva evitării obligațiilor fiscale de către întreprinderi. Pachetul are la bază recomandările OCDE din 2015 privind combaterea erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor (BEPS).

Directiva abordează situațiile în care grupurile de întreprinderi profită de pe urma diferențelor dintre sistemele fiscale naționale pentru a-și reduce obligațiile fiscale generale. Contribuabilii persoane juridice pot beneficia de rate de impozitare scăzute sau de deduceri fiscale duble sau se pot asigura că anumite categorii de venituri rămân neimpozitate, fiind deductibile într-o jurisdicție, dar nefiind incluse în baza impozabilă într-o altă jurisdicție. Drept rezultat, se denaturează deciziile de afaceri și se riscă crearea unor situații de concurență fiscală neloială.

Noi dispoziții în cinci domenii

Proiectul de directivă se aplică tuturor contribuabililor supuși impozitului pe profit într-un stat membru, inclusiv filialelor întreprinderilor cu sediul în țări terțe. Acesta stabilește norme împotriva evitării obligațiilor fiscale în cinci domenii specifice:

• Norme privind limitarea deductibilității dobânzii. Grupurile multinaționale pot finanța prin îndatorare entități din grup aflate în jurisdicții cu un nivel ridicat de impozitare și se pot asigura că aceste entități rambursează fondurile cu dobândă mare filialelor rezidente în jurisdicții cu un nivel scăzut de impozitare. Rezultatul este o obligație fiscală redusă pentru întregul grup. Proiectul de directivă își propune să descurajeze această practică prin limitarea cuantumului dobânzii pe care contribuabilul are dreptul să îl deducă într-un exercițiu fiscal.
• Norme privind impozitarea la ieșire. Contribuabilii persoane juridice pot încerca să își reducă contribuțiile fiscale prin mutarea rezidenței lor fiscale și/sau a activelor într-o jurisdicție cu un nivel scăzut de impozitare. Impozitarea la ieșire previne erodarea bazei impozabile în statul de origine atunci când activele care includ câștiguri nerealizate sunt transferate din jurisdicția fiscală a statului respectiv, fără să existe un transfer de proprietate.
• Norma generală antiabuz. Această normă este menită să acopere lacunele care pot exista în normele antiabuz specifice ale unei țări. Schemele de planificare fiscală ale întreprinderilor pot fi foarte complexe și, de obicei, legislația fiscală nu evoluează suficient de rapid pentru a include toate măsurile de protecție necesare. O normă generală antiabuz permite, prin urmare, autorităților fiscale să împiedice contribuabilii să beneficieze de regimuri fiscale abuzive.
• Normele privind societățile străine controlate (SSC). Pentru a-și reduce obligațiile fiscale generale, grupurile de întreprinderi pot să transfere sume importante din profiturile lor către filialele pe care le controlează în jurisdicții cu un nivel scăzut de impozitare. O metodă curentă este aceea de a transfera mai întâi către SSC proprietatea asupra activelor necorporale, cum ar fi drepturile de proprietate intelectuală, iar apoi de a transfera redevențe. Normele privind SSC reatribuie veniturile unei filiale străine controlate supuse unui impozit scăzut către întreprinderea sa mamă, supusă de obicei unui impozit mai mare.
• Norme privind tratamentul neuniform al elementelor hibride. Contribuabilii persoane juridice pot profita de pe urma diferențelor dintre sistemele fiscale naționale pentru a-și reduce obligațiile fiscale generale. Aceste tratamente neuniforme duc adesea la duble deduceri (și anume deduceri fiscale în ambele țări) sau la o deducere a veniturilor într-o țară fără includerea lor în baza impozabilă din cealaltă țară.

O abordare comună a UE

Directiva va asigura faptul că măsurile OCDE împotriva BEPS sunt puse în aplicare în mod coordonat în UE, inclusiv de către cele 7 state membre care nu sunt membre ale OCDE. În plus, în așteptarea unei propuneri revizuite din partea Comisiei privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB), directiva ține seama de discuțiile din cadrul Consiliului, din 2011 până în prezent, referitoare la o propunere existentă privind CCCTB.

Trei dintre cele cinci domenii vizate de directivă pun în aplicare cele mai bune practici ale OCDE, și anume normele privind limitarea deductibilității dobânzii, privind SSC și privind tratamentul neuniform al elementelor hibride. Celelalte două, și anume norma generală antiabuz și normele privind impozitarea la ieșire, vizează aspectele legate de BEPS ale propunerii privind CCCTB.

Aprobare și punere în aplicare

Acordul a fost obținut ca urmare a dezbaterilor din cadrul Consiliului Afaceri Economice și Financiare. La 17 iunie 2016, Consiliul a ajuns la un acord general, sub rezerva unei proceduri tacite.

Având în vedere că procedura s-a încheiat fără să se formuleze nicio obiecție, directiva va fi transmisă Consiliului spre adoptare în cadrul unei viitoare reuniuni.

Statele membre vor avea drept termen data de 31 decembrie 2018 pentru a transpune directiva în actele cu putere de lege și normele administrative naționale, cu excepția normelor privind impozitarea la ieșire, pentru care termenul este 31 decembrie 2019. Statele membre care dispun de norme specifice la fel de eficace ca norma privind limitarea deductibilității dobânzii le pot aplica până când OCDE ajunge la un acord cu privire la un standard minim sau până la 1 ianuarie 2024 cel târziu.

Alte inițiative

În ceea ce privește restul pachetului din ianuarie 2016 privind evitarea obligațiilor fiscale, Președinția a stabilit un calendar ambițios. La 25 mai, Consiliul a aprobat:

• o directivă privind schimbul de informații fiscale referitoare la întreprinderile multinaționale;
• concluzii privind aspectele transparenței fiscale referitoare la țări terțe.

Pachetul privind evitarea obligațiilor fiscale dă curs unei serii de inițiative ale UE din 2015. Printre acestea se numără o directivă, adoptată în decembrie 2015, privind deciziile fiscale transfrontaliere.

În decembrie 2014, Consiliul European a menționat că „trebuie sporite de urgență eforturile de combatere a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive, atât la nivel mondial, cât și la nivelul UE”.

• Proiect de directivă din iunie 2016 de abordare a practicilor comune de evitare a obligațiilor fiscale de către întreprinderi
• Comunicat de presă din mai 2016 referitor la schimbul de informații fiscale privind întreprinderile multinaționale
• Concluzii ale Consiliului din mai 2016 privind aspectele transparenței fiscale referitoare la țări terțe
• Anti-tax-avoidance proposals by the European Commission
• Press release on December 2015 adoption of the directive on cross-border tax rulings