Sectorul bancar

Uniunea bancară constituie arhitectura normelor și instituțiilor de la nivelul UE menite să reglementeze, să supravegheze și să recupereze sectorul bancar.

Aceste norme au scopul de a asigura stabilitatea, de a spori reziliența la șocurile economice, de a facilita ieșirile de pe piață fără probleme și de a armoniza reglementările financiare.

De ce a fost creată uniunea bancară?

Uniunea bancară a fost instituită ca răspuns la criza financiară și cea a datoriilor suverane care au lovit Europa începând cu 2008.

Aceste crize au scos la iveală vulnerabilități în sectorul bancar din UE, evidențiind în special interconectarea sistemelor financiare din zona euro.

În 2014, UE a creat uniunea bancară pentru a îmbunătăți reglementarea, supravegherea și rezoluția băncilor, bazându-se pe legislația de reglementare bancară preexistentă.

Avantajele uniunii bancare

Bănci mai solide datorită unei reglementări și unei supravegheri mai stricte.

Evită recurgerea la banii contribuabililor pentru a salva băncile în curs de a intra în dificultate.

Reduce fragmentarea pieței în zona euro.

Previne riscul de propagare de la o bancă la alta.

Protejează băncile împotriva intrării în dificultate

UE protejează sistemul bancar european printr-un mecanism de supraveghere solid.

În centrul acestui cadru se află organismul supranațional al UE, cunoscut sub denumirea de mecanism unic de supraveghere, care supraveghează toate băncile din țările participante la uniunea bancară.

Scopul acestei supravegheri este de a asigura faptul că băncile sunt în stare adecvată de funcționare, rămân capitalizate suficient și sunt reziliente la șocurile economice. Acest lucru protejează banii contribuabililor și previne intrarea în dificultate a băncilor.

Cum supraveghează UE sectorul bancar

Prevenirea intrării în dificultate a băncilor

UE gestionează intrarea în dificultate a instituțiilor de credit stabilite în uniunea bancară prin intermediul mecanismului unic de rezoluție.

Mecanismul este un sistem centralizat care se ocupă de rezoluția ordonată a băncilor și a grupurilor bancare neviabile pentru a proteja stabilitatea financiară generală și a servi interesului public, asigurându-se că acționarii și creditorii răspund pentru pierderile băncilor lor și că se evită astfel recurgerea la banii contribuabililor.

Acesta funcționează prin intermediul Comitetului Unic de Rezoluție și al fondului unic de rezoluție.