Skip to content

Uniunea economică și monetară

Uniunea economică și monetară implică coordonarea politicilor economice și fiscale ale statelor membre, alături de o politică monetară unică pentru statele membre care au introdus moneda euro. Aceasta contribuie la stabilitatea și creșterea economică.

Cum funcționează uniunea economică și monetară

Uniunea economică și monetară (UEM) este unul dintre fundamentele Uniunii Europene. Aceasta sprijină stabilitatea și creșterea economică cu un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă și finanțe publice sustenabile în statele membre.

Din punct de vedere practic, UEM implică:

  • uniunea economică: coordonarea politicilor fiscale și economice naționale pe baza unor norme și recomandări comune, în principal în cadrul procesului semestrului european
  • uniunea monetară: o politică monetară unică pentru zona euro, stabilită de Banca Centrală Europeană (BCE) independentă

UEM este completată de:

  • o uniune bancară: norme mai armonizate pentru sectorul financiar european, supraveghere centralizată și rezoluția băncilor din zona euro
  • o uniune a piețelor de capital: norme care promovează partajarea riscurilor în sectorul privat și îmbunătățirea accesului la finanțare

Cine participă la uniunea economică și monetară?

Toate statele membre ale UE fac parte din uniunea economică și împreună ele formează piața unică. Ele dețin în continuare controlul asupra politicilor lor economice, cu excepția politicii monetare pentru statele care aparțin zonei euro, dar iau decizii în strânsă coordonare, pe baza normelor și recomandărilor UE.

Prin fluxul său liber de bunuri, servicii, persoane și capital, piața unică completează UEM.

Cele 21 de state membre care au adoptat deja moneda unică – euro – formează uniunea monetară europeană.

UE a stabilit așa-numitele criterii de convergență pentru țările care aderă la zona euro. Pentru a putea intra în zona euro, țările trebuie să aibă:

  • inflație scăzută
  • finanțe publice sustenabile
  • un curs de schimb stabil
  • ratele dobânzii sustenabile

Istoria uniunii economice și monetare

Uniunea economică și monetară poate fi văzută ca un demers aflat și în prezent în derulare, deoarece este rezultatul unui proces continuu de integrare economică în UE.

În 1957, statele membre au decis să construiască o piață comună. De-a lungul timpului a devenit evident că este de dorit o cooperare economică și monetară mai strânsă pentru ca piața internă să continue să se dezvolte și să înflorească.

Decizia ca UE să instituie o uniune economică și monetară, având euro drept monedă unică, a fost adoptată în mod formal în cadrul Consiliului European de la Maastricht (Țările de Jos) în decembrie 1991. Principiile UEM sunt înscrise în Tratatul privind Uniunea Europeană, cunoscut și sub numele de Tratatul de la Maastricht.

UEM a fost instituită în trei etape, a treia etapă culminând cu lansarea monedei euro, moneda unică, în ianuarie 1999. În primii trei ani, euro a fost utilizat ca unitate contabilă și doar pentru plățile electronice. Monedele și bancnotele euro au fost lansate la 1 ianuarie 2002.

Aprofundarea uniunii economice și monetare

După criza datoriilor suverane care a avut loc în perioada 2009-2010 în urma crizei financiare și care a scos la iveală aspecte lipsă în guvernanța zonei euro, UE a luat măsuri pentru a-și consolida uniunea economică și monetară.

S-a decis:

  • să se instituie Mecanismul european de stabilitate
  • să se îmbunătățească cadrul de guvernanță economică
  • să se lanseze o uniune bancară

În timpul crizei datoriilor suverane, o serie de state membre din zona euro au primit împrumuturi de asistență financiară care însoțesc programele de ajustare. Inițial, aceste împrumuturi au fost acordate prin intermediul unor instrumente temporare. Cu toate acestea, în 2012, Mecanismul european de stabilitate (MES) a fost instituit ca instrument permanent. Acesta poate oferi asistență financiară țărilor din zona euro care se confruntă cu dificultăți financiare putând prezenta riscuri pentru alte state membre sau pentru zona euro în ansamblu.

UE și-a revizuit cadrul de guvernanță economică în 2011 și 2013 pentru a preveni și, acolo unde a fost necesar, pentru a corecta dezechilibrele fiscale și macroeconomice. Noile norme au devenit cunoscute sub numele de „pachetul de șase propuneri legislative”, respectiv „pachetul de două propuneri legislative”, corespunzător numărului de acte legislative adoptate de fiecare dată. Acestea au inclus consolidarea normelor fiscale comune ale Pactului de stabilitate și de creștere.

Lansarea uniunii bancare

Summitul zonei euro din iunie 2012 a recunoscut necesitatea unui sector bancar funcțional și stabil, în special pentru zona euro. Liderii UE au luat decizia de a lansa o uniune bancară. Prin uniunea bancară, UE dorește să promoveze integrarea financiară și să se asigure că băncile neviabile nu sunt salvate folosind banii contribuabililor.

Uniunea bancară a început odată cu centralizarea supravegherii băncilor mari la Banca Centrală Europeană prin instituirea mecanismului unic de supraveghere (MUS). Ulterior, prin crearea mecanismului unic de rezoluție (MUR), a fost adăugat un al doilea pilon, care a centralizat rezoluția bancară.

Raportul celor cinci președinți

În 2015, președinții Consiliului European, Comisiei Europene, Parlamentului European, Băncii Centrale Europene și Eurogrupului au publicat un raport care a prezentat o foaie de parcurs pentru UEM, cunoscut și sub denumirea de „Raportul celor cinci președinți”.

UE a pus în aplicare o serie de recomandări ale raportului în lunile următoare publicării sale. Printre acestea se numără:

  • instituirea unui Consiliu bugetar european
  • începerea discuțiilor privind finalizarea uniunii bancare, inclusiv a unui sistem european de asigurare a depozitelor
  • un plan de acțiune al uniunii piețelor de capital

În decembrie 2017, liderii au considerat finalizarea uniunii bancare și dezvoltarea în continuare a MES drept domenii prioritare. În decembrie 2018, aceștia au examinat un „instrument bugetar pentru convergență și competitivitate” (IBCC) pentru zona euro.

Dezvoltarea în continuare a MES

În urma mandatului primit de liderii zonei euro în cadrul summitului zonei euro din decembrie 2018, Eurogrupul a lucrat la un tratat revizuit privind MES până în iunie 2019. Modificările prevăd o utilizare mai eficientă și mai flexibilă a Mecanismului european de stabilitate (MES), inclusiv:

  • o linie de credit preventivă a MES mai accesibilă pentru statele membre care ar putea avea nevoie de sprijin financiar
  • un rol mai important al MES în prevenirea și gestionarea crizelor economice în zona euro
  • o abordare mai transparentă a evaluării sustenabilității datoriei publice a statelor membre
  • o linie de credit sau un „mecanism comun de sprijin bugetar” pentru Fondul unic de rezoluție al uniunii bancare

În noiembrie 2020, au început procesele de ratificare naționale. Tratatul privind MES revizuit va intra în vigoare după ratificarea acestuia de către toate statele membre din zona euro.

Un instrument bugetar comun

În iunie 2019, Eurogrupul a convenit, de asemenea, asupra principalelor caracteristici ale IBCC pentru zona euro și pentru statele membre ale mecanismului cursului de schimb al UE (MCS II) pe bază voluntară. UE a instituit mecanismul cursului de schimb (MCS II) la 1 ianuarie 1999 ca succesor al MCS. MCS II asigură faptul că fluctuațiile cursului de schimb dintre euro și alte monede ale UE nu perturbă stabilitatea economică în cadrul pieței unice. De asemenea, acesta ajută țările să se pregătească să adere la zona euro.

IBCC a fost menit să ofere stimulente financiare pentru reforme structurale și investiții publice în vederea consolidării creșterii potențiale a economiilor din zona euro și a rezilienței monedei unice la șocuri economice.

Activitatea privind IBCC a fost suspendată odată cu izbucnirea pandemiei de COVID-19 în 2020. Cu toate acestea, a servit drept sursă de inspirație pentru Mecanismul de redresare și reziliență (MRR), care este elementul central al planului temporar de redresare Next Generation EU.

Programul le-a oferit statelor membre granturi și împrumuturi semnificative din partea UE pentru a susține investițiile și reformele necesare pentru a-și sprijini economiile după pandemie și pentru a pune în aplicare tranziția verde și digitală. În ansamblu, UEM s-a dovedit a fi mai rezilientă decât cu un deceniu în urmă.

Finalizarea uniunii bancare

În 2021 și 2022, Eurogrupul a reluat discuțiile privind finalizarea uniunii bancare. Miniștrii au analizat aspecte precum gestionarea crizelor, asigurarea depozitelor, integrarea transfrontalieră și garanțiile de stabilitate financiară.

În iunie 2022, Eurogrupul a adoptat o declarație privind viitorul uniunii bancare. Miniștrii au convenit că, pe termen scurt, lucrările ar trebui să se concentreze pe consolidarea cadrului comun pentru sistemele de gestionare a crizelor bancare și de asigurare a depozitelor (CMDI).

Drept urmare, în aprilie 2023, Comisia a prezentat o propunere legislativă de consolidare în continuare a cadrului CMDI al UE, cu accent pe băncile mijlocii și mai mici.

Reforma majoră a cadrului de guvernanță economică

Redresarea în urma pandemiei de COVID-19 și consecințele războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei au generat noi provocări pentru economia UE, în contextul unor niveluri mai ridicate ale datoriei și ale ratelor dobânzii și al unor noi obiective de investiții și reformă. Prin urmare, UE și-a actualizat în continuare cadrul de guvernanță economică pentru a-l pregăti pentru viitor.

Principalul obiectiv al reformei este de a asigura finanțe publice solide și sustenabile, promovând în același timp creșterea durabilă și favorabilă incluziunii în toate statele membre, prin reforme și investiții.

La 29 aprilie 2024, Consiliul a adoptat pachetul legislativ de reformare a cadrului de guvernanță economică și bugetară al UE. Noile norme au intrat în vigoare la 30 aprilie 2024.

Perspective

Instituțiile UE și statele membre continuă să depună eforturi pentru a adapta UEM la o lume și la nevoile în schimbare.

De asemenea, se lucrează la posibila creare a unei monede euro digitale.

A se vedea și

Subiecte

Ultima revizuire: 1 ianuarie 2026