Mecanismul unic de rezoluție
Scopul mecanismului unic de rezoluție (MUR) este de a asigura o rezoluție ordonată a băncilor în curs de a intra în dificultate, cu costuri minime pentru contribuabili și pentru economia reală.
Domeniu de aplicare
Atunci când toate normele mecanismului unic de rezoluție vor intra în vigoare, ele se vor aplica băncilor din statele membre ale zonei euro și din țările UE care aleg să adere la uniunea bancară.
Structură
Element esențial al uniunii bancare a Europei, mecanismul unic de rezoluție este alcătuit din:
- o autoritate de rezoluție la nivelul UE – Comitetul Unic de Rezoluție
- un Fond unic de rezoluție, finanțat de sectorul bancar
Obiective-cheie
- consolidarea încrederii în sectorul bancar
- prevenirea situațiilor de panică bancară și a contagiunii în sistemul bancar
- minimizarea relației negative dintre bănci și datoriile suverane
- eliminarea fragmentării din piața internă a serviciilor financiare
Cum funcționează mecanismul unic de rezoluție (Infografic)
1. Comitetul Unic de Rezoluție
Principalul organ decizional din mecanismul unic de rezoluție, comitetul:
- decide asupra schemelor de rezoluție pentru băncile în curs de a intra în dificultate (ceea ce include aplicarea de instrumente de rezoluție și utilizarea Fondului unic de rezoluție)
- este direct responsabil de etapele de planificare și de rezoluție ale băncilor transfrontaliere și de mari dimensiuni din cadrul uniunii bancare, care sunt supervizate direct de către Banca Centrală Europeană
- este responsabil de toate cazurile de rezoluție, indiferent de dimensiunea băncilor respective, în cazul în care rezoluția necesită recurgerea la Fondul unic de rezoluție
- poartă responsabilitatea finală pentru toate băncile din uniunea bancară și, prin urmare, poate să decidă în orice moment să își exercite competențele în legătură cu orice bancă
Componența Comitetului Unic de Rezoluție
Comitetul se reunește fie în sesiune executivă, fie în sesiune plenară.
| Sesiunea executivă a comitetului | Sesiunea plenară a comitetului |
Membri cu drept de vot
| Membri cu drept de vot
|
Observatori
| Observatori
|
Consiliul a desemnat președintele, vicepreședintele și membrii permanenți ai Comitetului Unic de Rezoluție în decembrie 2014.
Mandatul primului președinte numit după intrarea în vigoare a Regulamentului MUR este de trei ani și poate fi reînnoit o singură dată pentru o perioadă de cinci ani. Mandatul vicepreședintelui și al celorlalți patru membri permanenți este de cinci ani.
Procesul decizional al Comitetului Unic de Rezoluție
Sesiunea executivă pregătește toate deciziile de rezoluție. Aceasta adoptă respectivele decizii în cea mai mare măsură posibilă pentru băncile față de care comitetul are responsabilitate directă.
Sesiunea plenară adoptă decizii de natură mai generală cu privire la:
- regulamentul de procedură
- bugetul anual al comitetului
- investiții și chestiunile legate de personal
De asemenea, sesiunea plenară adoptă decizii privind utilizarea Fondului unic de rezoluție peste anumite praguri.
Aceasta autorizează Fondul unic de rezoluție să contracteze împrumuturi și să colecteze contribuții extraordinare ex-post.
2. Fondul unic de rezoluție (FUR)
Fondul unic de rezoluție este un fond instituit la nivel supranațional.
Acesta va fi utilizat pentru rezoluția băncilor în curs de a intra în dificultate, după epuizarea altor opțiuni, precum instrumentul de recapitalizare internă.
Fondul unic de rezoluție va fi finanțatprin contribuții din partea sectorului bancar.
FUR va fi constituit de-a lungul unei perioade de 8 ani. Acesta ar trebui să ajungă la cel puțin 1 % din valoarea depozitelor garantate ale tuturor instituțiilor de credit autorizate în toate statele membre ale uniunii bancare. Valoarea estimată a FUR va fi de aproximativ 55 de miliarde EUR.
Contribuția individuală a fiecărei bănci se va calcula proporțional cu valoarea totală a pasivelor sale (cu excepția fondurilor proprii și a depozitelor garantate) în funcție de pasivele agregate (cu excepția fondurilor proprii și a depozitelor garantate) ale tuturor instituțiilor de credit autorizate în statele membre participante. Contribuțiile vor fi ajustate proporțional cu riscurile asumate de fiecare instituție.
Cum funcționează Fondul unic de rezoluție
Contribuțiile băncilor colectate la nivel național vor fi transferate la Fondul unic de rezoluție.
O precondiție a accesării fondului este aplicarea normelor și a principiilor privind recapitalizarea internă stabilite în Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare și în Regulamentul privind mecanismul unic de rezoluție.
Aceasta este necesară pentru a se asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale uniunii bancare: costul situațiilor de dificultate bancară ar trebui să fie suportat de industria financiară și nu de contribuabili.
Perioada de tranziție de 8 ani
Fondul va fi alcătuit inițial din „compartimente naționale”. Acestea vor fi unite treptat, pe parcursul unei faze de tranziție care va dura 8 ani. Această „mutualizare” a utilizării fondurilor subscrise și vărsate va începe cu 40 % în primul an și va continua cu 20 % în cel de al doilea, crescând, apoi, continuu cu sume egale pe parcursul celor 6 ani rămași, până când compartimentele naționale își încetează existența.
Transferul și mutualizarea fondurilor sunt prevăzute într-un acord interguvernamental separat între statele membre care aderă la uniunea bancară. Consiliul a adoptat această decizie pentru a asigura securitate juridică maximă, ținând cont de aspectele juridice și constituționale din anumite state membre.
26 de state membre (toate țările UE, cu excepția Suediei și a Regatului Unit) au semnat acordul la 21 mai 2014. Într-o declarație separată, semnatarele și-au afirmat intenția de a încheia procesul de ratificare la timp pentru ca MUR să înceapă să funcționeze până la 1 ianuarie 2016.
Începând cu 30 noiembrie 2015, un număr suficient de state membre au ratificat un acord interguvernamental privind transferul și mutualizarea contribuțiilor la FUR. Acordul intră în vigoare în prima zi a celei de a doua luni după data la care instrumentele de ratificare au fost depuse de semnatarii care participă la uniunea bancară reprezentând cel puțin 90 % din totalul voturilor ponderate ale tuturor participanților.
Statele membre din afara zonei euro care au semnat acordul vor trebui să respecte drepturile și obligațiile care rezultă din acesta doar atunci când vor fi aderat la mecanismul unic de supraveghere și la mecanismul unic de rezoluție.
- Acord privind transferul și mutualizarea contribuțiilor la Fondul unic de rezoluție
-
Această resursă este disponibilă momentan doar în următoarele limbi:
-
Această resursă este disponibilă momentan doar în următoarele limbi:
-
Această resursă este disponibilă momentan doar în următoarele limbi:
Mecanisme de finanțare suplimentare
În decembrie 2013, miniștrii de finanțe din UE au adoptat o declarație în care se specifică faptul că în faza inițială de demarare a Fondului unic de rezoluție va fi asigurată o finanțare de tip punte din surse naționale, susținută de taxe impuse băncilor, sau din partea Mecanismului european de stabilitate, în conformitate cu procedurile existente.
Acest lucru este necesar pentru a asigura resurse financiare suficiente pentru Fondul unic de rezoluție pe perioada de tranziție.
În decembrie 2015, statele membre participante la uniunea bancară au convenit să instituie un sistem de mecanisme de finanțare de tip punte: începând din 2016, fiecare stat membru participant va încheia un acord de împrumut armonizat cu Comitetul Unic de Rezoluție, care oferă o linie de credit separată națională comitetului pentru a susține propriul său compartiment național din cadrul Fondului unic de rezoluție. Acest lucru este necesar pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a fondului în cazul unor eventuale deficite de finanțare survenite în urma rezoluției băncilor dintr-un anumit stat membru.
Valoarea agregată maximă convenită a liniilor de credit ale statelor membre din zona euro este stabilită la 55 de miliardeEUR.
Liniile de credit naționale urmează să fie utilizate numai în ultimă instanță, după ce toate celelalte surse de finanțare disponibile în temeiul normelor uniunii bancare vor fi fost epuizate.
Sistemul de linii de credit naționale urmărește să asigure protecția contribuabililor și nu va avea un impact semnificativ asupra finanțelor statelor membre pe termen mediu, deoarece va trebui ca sumele retrase în cadrul liniilor de credit să fie rambursate de către sectorul bancar din fiecare țară.
De asemenea, sistemul va asigura egalitatea în drepturi și obligații a tuturor statelor membre participante, fără a genera vreun cost pentru țările care nu participă la uniunea bancară.
Vor fi posibile, de asemenea, transferurile temporare între compartimentele naționale.
Pe parcursul fazei de tranziție se va elabora un mecanism comun de sprijin. Acesta va facilita contractarea de împrumuturi de către Fondul unic de rezoluție și va fi rambursat, în cele din urmă, prin contribuții din partea sectorului bancar.
Fondul unic de rezoluție (Infografic)
Cum funcționează mecanismul unic de rezoluție
Mecanismul constă din următorii pași:
1. Banca Centrală Europeană, autoritatea de supraveghere, informează Comitetul Unic de Rezoluție în cazul în care o bancă este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate.
Această decizie poate fi adoptată, de asemenea, în cadrul sesiunii executive a Comitetului Unic de Rezoluție, la inițiativa proprie a acestuia, în cazul în care, după ce a fost informată, BCE nu reacționează în termen de 3 zile.
2. Sesiunea executivă decide dacă este posibilă o soluție privată și dacă rezoluția este necesară în interes public.
3. În cazul neîndeplinirii condițiilor pentru rezoluție, banca se lichidează în conformitate cu dreptul național.
4. În cazul îndeplinirii condițiilor pentru rezoluție, Comitetul Unic de Rezoluție adoptă o schemă de rezoluție. Schema determină instrumentele de rezoluție și utilizarea Fondului unic de rezoluție. Comitetul transmite Comisiei schema de rezoluție de îndată ce o adoptă.
5. Schema intră în vigoare în 24 de ore de la aprobarea sa de către comitet. În acest timp, Comisia poate fie să adopte schema, fie:
- să obiecteze față de aspectele discreționare ale schemei de rezoluție adoptate de Comitetul Unic de Rezoluție
- să propună Consiliului să obiecteze cu privire la schemă pe motiv că rezoluția nu este necesară în interes public. Într-un astfel de caz, Consiliul hotărăște cu majoritate simplă
- să propună Consiliului să aprobe o modificare semnificativă a sumei din fond prevăzute în schema de rezoluție sau să formuleze obiecții la aceasta (o variație de 5 % sau mai mult a sumei din fond propuse de comitet se consideră a fi semnificativă)
În cazul în care Comisia decide să propună Consiliului să obiecteze, Comisia trebuie să acționeze în acest sens în termen de 12 ore de la aprobarea de către comitet a schemei de rezoluție, oferind Consiliului posibilitatea de a adopta o decizie în următoarele 12 ore.
În cazul în care Consiliul obiectează la adresa rezoluției unei instituții, instituția respectivă este lichidată în conformitate cu legislația națională aplicabilă.
6. Comitetul se asigură că măsurile de rezoluție necesare sunt luate de autoritățile naționale de rezoluție relevante.
Alți actori în cadrul mecanismului unic de rezoluție
Consiliul UE
- numește membrii Comitetului Unic de Rezoluție
- determină modul în care contribuțiile ex-ante la Fondul unic de rezoluție urmează să fie asigurate de sectorul bancar (prin adoptarea unui act de punere în aplicare)
- poate, în anumite cazuri, să obiecteze față de o anumită schemă de rezoluție
Comisia Europeană
Pentru a se conforma jurisprudenței UE, o instituție a UE trebuie să aprobe schema de rezoluție adoptată de comitet.
În practică, aceasta înseamnă că rămâne la latitudinea Comisiei Europene să aprobe schema de rezoluție sau să obiecteze față de aspectele discreționare ale schemelor de rezoluție adoptate de Comitetul Unic de Rezoluție.
Comisia poate să propună, de asemenea, Consiliului să obiecteze față de o schemă de rezoluție în cazurile în care nu se îndeplinește criteriul interesului public sau atunci când s-a făcut o modificare substanțială a cuantumului care urmează să fie utilizat din Fondul unic de rezoluție.
Banca Centrală Europeană
În calitate de supraveghetor al băncilor care fac parte din uniunea bancară, informează Comitetul Unic de Rezoluție în cazul în care o bancă este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate.
Autoritățile naționale de rezoluție
Autoritățile naționale ale statelor membre participante sunt responsabile de planificarea și de adoptarea planurilor de rezoluție în ceea ce privește băncile pentru care Comitetul Unic de Rezoluție nu este direct responsabil.
În plus, acestea pun în aplicare toate deciziile care li se adresează, în conformitate cu instrucțiunile Comitetului Unic de Rezoluție.
În cazul în care o autoritate națională de rezoluție nu se conformează unei decizii a Comitetului Unic de Rezoluție, comitetul are competența de a adresa ordine executive direct băncii aflate în dificultate.
De ce este necesar un mecanism unic de rezoluție?
Cadrul de reglementare unic a armonizat într-o anumită măsură dreptul intern al statelor membre și prevede instrumente de rezoluție comune și competențe pentru autoritățile naționale. Cu toate acestea, cadrul de reglementare unic oferă autorităților naționale o anumită discreție cu privire la modul în care ar trebui să se aplice aceste instrumente și modul în care ar trebui să se utilizeze mecanismele naționale de finanțare în procedurile de rezoluție.
Prin urmare, MUR a fost conceput pentru a asigura o abordare comună în privința tratamentului acordat băncilor în curs de a intra în dificultate și pentru a consolida astfel stabilitatea sectorului financiar din statele membre participante.
În plus, acesta este conceput pentru a împiedica propagarea crizelor la statele membre neparticipante, facilitând, astfel, funcționarea pieței interne.
A fost necesar să existe un mecanism unic de rezoluție și pentru a se elimina riscul de a se adopta decizii separate și potențial contradictorii de către statele membre în ceea ce privește rezoluția grupurilor bancare transfrontaliere, decizii care pot afecta costurile totale ale procesului de rezoluție.
Fondul unic de rezoluție este conceput pentru a proteja băncile de dependența de sprijinul din partea bugetelor naționale și de abordările diferite ale statelor membre față de utilizarea mecanismelor de finanțare. În plus, acest lucru va contribui la evitarea situațiilor în care rezoluția bancară la nivel național ar avea un impact disproporționat asupra economiei reale.
În cele din urmă, sistemul de rezoluție supranațional este necesar pentru a completa sistemul de supraveghere la nivelul UE – mecanismul unic de supraveghere. Aceasta contribuie la evitarea posibilelor tensiuni între BCE și autoritățile naționale de rezoluție.
Obiectivele mecanismului unic de rezoluție sunt, așadar, de a consolida încrederea în sectorul bancar, de a preveni situațiile de panică bancară și contagiunea, de a minimiza relația negativă dintre bănci și datoriile suverane și de a elimina fragmentarea în piața internă a serviciilor financiare.
Intrarea în vigoare
Dispozițiile privind pregătirea planificării rezoluției, colectarea informațiilor și cooperarea cu autoritățile de rezoluție la nivel național se aplică de la 1 ianuarie 2015.
Dispozițiile privind planificarea rezoluției, intervenția timpurie, măsurile de rezoluție și instrumentele de rezoluție, inclusiv recapitalizarea internă a acționarilor și a creditorilor, se aplică de la 1 ianuarie 2016.
Acordul interguvernamental privind transferul și mutualizarea contribuțiilor la Fondul unic de rezoluție intră în vigoare în prima zi a celei de a doua luni după data la care instrumentele de ratificare au fost depuse de semnatarii care participă la MUS/MUR reprezentând 90 % din totalul voturilor ponderate ale tuturor statelor membre participante.