Turcia
Turcia a obținut statutul de țară candidată la aderarea la UE în decembrie 1999. UE și Turcia au început negocieri de aderare în octombrie 2005, dar, în urma înregistrării continue de regrese în Turcia în ceea ce privește democrația, statul de drept și drepturile fundamentale, negocierile de aderare UE-Turcia se află într-un impas din iunie 2018.
Cererea de aderare la UE
În 1987, Turcia a depus o cerere de aderare la ceea ce se numea atunci Comunitatea Economică Europeană.
În cadrul reuniunii sale de la Helsinki din decembrie 1999, Consiliul European a acordat Turciei statutul de țară candidată la UE.
Negocierile de aderare
În cadrul reuniunii sale din 16-17 decembrie 2004, Consiliul European a decis că Turcia îndeplinește în mod suficient criteriile pentru deschiderea negocierilor de aderare.
La 3 octombrie 2005, Consiliul a convenit asupra unui cadru pentru negocierile cu Turcia. În aceeași zi, au fost lansate negocierile în cadrul unei conferințe interguvernamentale între UE și Turcia.
În februarie 2008, Consiliul a adoptat un parteneriat pentru aderare revizuit cu Turcia. Acesta stă la baza ajutorului acordat pentru pregătirile Turciei în vederea unei eventuale aderări la UE prin definirea principalelor domenii prioritare și servește drept etalon pentru măsurarea progreselor înregistrate în ceea ce privește reformele.
În iunie 2018, Consiliul a constatat pentru prima dată că Turcia se distanța tot mai mult de UE, că negocierile de aderare cu Turcia au ajuns prin urmare într-un impas și că nu mai poate fi luată în considerare deschiderea sau închiderea altor capitole.
Reuniunile Conferinței de aderare
Negocierile de aderare au loc în cadrul unor conferințe interguvernamentale (denumite adesea „conferințe de aderare”) între miniștrii și ambasadorii statelor membre ale UE și ai țării candidate. Negocierile acoperă ansamblul de drepturi și legi comune („acquis-ul UE”) și sunt împărțite în diferite capitole sau grupuri de capitole care vizează diferite domenii de politică. Conferințele de aderare pot fi organizate fie la nivel ministerial, fie la nivel de adjuncți.
Înainte ca negocierile de aderare să fi ajuns în impas, UE și Turcia desfășuraseră 12 astfel de reuniuni. La ultima reuniune, care a avut loc la 30 iunie 2016, conferința a deschis negocierile privind capitolul 33, care se referă la dispozițiile financiare și bugetare. În 2006, Consiliul a concluzionat că opt capitole relevante pentru restricțiile impuse de Turcia în ceea ce privește Ciprul nu vor fi deschise și că niciun alt capitol nu va fi închis provizoriu până când Turcia nu își va fi îndeplinit angajamentele legate de protocolul adițional la Acordul de asociere UE-Turcia („Acordul de la Ankara”).
Ca parte a negocierilor de aderare, au fost deschise 16 capitole, iar dintre acestea unul a fost închis provizoriu.
Evaluarea anuală a progreselor
În fiecare an, Consiliul obișnuiește să adopte concluzii privind extinderea, care evaluează progresele înregistrate pe calea lor europeană de fiecare dintre țările candidate la aderarea la UE și de fiecare dintre partenerii UE, inclusiv de Turcia.
Relațiile UE cu Turcia
Turcia rămâne o țară candidată și este un partener-cheie pentru UE în multe domenii de interes comun, precum migrația, combaterea terorismului, sănătatea publică, clima și chestiunile regionale. În martie 2021, Consiliul European a declarat că UE este pregătită să colaboreze cu Turcia într-un mod etapizat, proporțional și reversibil în domenii de interes comun, sub rezerva unor condiționalități stabilite.
UE deține un interes strategic în asigurarea unui mediu stabil și sigur în estul Mării Mediterane și a solicitat frecvent Turciei să dezamorseze tensiunile din zonă, să respecte suveranitatea și integritatea teritorială a tuturor statelor membre ale UE și să promoveze relații de bună vecinătate într-un mod durabil.
Între UE și Turcia există un acord de asociere încă din 1963, care vizează consolidarea cooperării economice și a relațiilor comerciale bilaterale. Uniunea vamală UE-Turcia este în vigoare din 1995.