Protejarea naturii
Normele UE privind protecția naturii vizează protejarea speciilor și a habitatelor acestora. Natura 2000 este cea mai mare rețea coordonată de zone protejate la nivel mondial.
Cum protejează UE natura
UE a stabilit norme foarte ambițioase și la scară largă pentru a proteja patrimoniul natural al Europei și biodiversitatea.
Directiva privind păsările și Directiva privind habitatele, adoptate în 1979 și, respectiv, în 1992, constituie împreună pietrele de temelie ale legislației UE privind conservarea și protecția naturii. Obiectivul general al celor două directive este nu numai de a salva speciile și habitatele de la declin sau dispariție, ci și de a se asigura că acestea pot prospera pe termen lung. Obiectivul este de a reduce pierderea biodiversității în UE.
Fiecare stat membru al UE poate decide cum să pună în aplicare directivele în mod optim. Este esențial ca modul în care acestea sunt puse în aplicare să reflecte nevoile ecologice ale fiecărei zone.
În 2019, UE a lansat Pactul verde european, stabilind obiectivul ca, până în 2050, în UE să se atingă neutralitatea climatică și să se reducă la zero poluarea. Protejarea și refacerea biodiversității și a ecosistemelor fac parte din acest plan pe termen lung.
În completarea Directivei privind păsările și a celei privind habitatele, în 2024 țările UE au adoptat Regulamentul privind restaurarea naturii, care stabilește obiective obligatorii din punct de vedere juridic pentru restaurarea ecosistemelor degradate pe uscat și în mare.
Starea naturii din UE
Europa acoperă mai puțin de 5% din masa terestră a planetei, dar adăpostește o mare diversitate de specii și habitate sălbatice.
În ultimele decenii, natura din UE a intrat într-un declin drastic, pe măsură ce populația diverselor specii și habitatele acestora se diminuează și se degradează.
Schimbările climatice, pierderea habitatelor, poluarea și speciile invazive se numără printre principalii factori răspunzători de degradare.
Care este starea naturii din UE? (Infografic)
Directiva privind păsările
Directiva UE privind păsările a fost adoptată în 1979. Ea rămâne la fel de relevantă în prezent și continuă să stabilească standardul pentru conservarea păsărilor și pentru protecția biodiversității în general în toate statele membre ale UE.
În prezent, în Europa există aproximativ 500 de specii de păsări, fiecare dintre acestea jucând un rol important în ceea ce privește biodiversitatea. Păsările sunt sensibile la presiunile asupra mediului, iar populațiile lor pot reflecta schimbările survenite în sănătatea mediului.
Obiectivul directivei este de a proteja toate speciile de păsări sălbatice care se găsesc în mod natural în UE și cele mai importante habitate ale acestora. Scopul său este de asemenea de a permite speciilor de păsări să se redreseze în urma declinului și să prospere pe termen lung.
Directiva impune tuturor statelor membre ale UE să ia toate măsurile necesare pentru a menține și a reface populațiile de păsări și habitatele acestora. Astfel de acțiuni includ introducerea unei interdicții privind perturbarea, omorârea, capturarea sau comercializarea în mod deliberat ale păsărilor sălbatice și distrugerea cuiburilor acestora.
Directiva privind habitatele
Directiva privind habitatele urmărește să protejeze o mare varietate de animale și specii, precum și habitatele în care sunt prezente acestea.
La fel ca Directiva privind păsările, Directiva privind habitatele obligă toate statele membre să stabilească un regim strict de protecție pentru speciile și habitatele incluse pe listele relevante. De exemplu, acestea trebuie să interzică:
- toate formele de capturare sau de omorâre deliberate în sălbăticie
- deteriorarea sau distrugerea ariilor de reproducere sau de odihnă
- ținerea în captivitate, transportul și vânzarea exemplarelor prelevate din natură
Normele directivei asigură faptul că factorii economici, sociali și culturali sunt luați în considerare atunci când se adoptă măsuri de conservare suplimentare.
Conservarea carnivorelor mari în Europa
În UE trăiesc șase specii de carnivore mari: urșii bruni, lupii, linxul eurasiatic, linxul iberic, glutonii și șacalii aurii. Cel puțin una dintre aceste specii poate fi găsită în fiecare țară continentală a UE.
Printr-o legislație de protecție care a produs rezultate, cum ar fi Directiva privind habitatele, populațiile de carnivore mari s-au redresat considerabil în Europa în ultima jumătate de secol.
Statutul de protecție al lupilor
Populația de lupi din Europa s-a dublat în zece ani. Acest lucru a generat provocări în ceea ce privește coexistența animalelor sălbatice și a activităților umane.
În aprilie 2025, Consiliul a convenit în privința propunerii Comisiei de modificare a statutului de protecție a lupilor din „strict protejat” în „protejat”. Statele membre trebuie să se asigure în continuare că lupii se bucură de un statut favorabil în materie de conservare și să monitorizeze situația, ceea ce poate duce la interdicții temporare sau locale privind vânătoarea.
Rețeaua Natura 2000
Rețeaua Natura 2000 reprezintă cel mai mare sistem coordonat de situri protejate din lume, răspândit în toate țările UE, atât pe uscat, cât și în mare. Scopul său este de a proteja zonele care acoperă speciile și habitatele cele mai valoroase și mai amenințate.
Directiva privind păsările și Directiva privind habitatele prezintă cadrul juridic general pentru protejarea și gestionarea siturilor Natura 2000. Directiva privind habitatele definește modul în care statele membre ale UE ar trebui să protejeze și să gestioneze siturile.
Factorii economici, sociali și culturali, precum și caracteristicile regionale și locale trebuie luate în considerare la stabilirea obiectivelor și a măsurilor de conservare specifice fiecărui sit în parte.
Programul LIFE
Programul LIFE este principalul fond al UE pentru sprijinirea proiectelor care vizează protejarea mediului, restaurarea naturii și protejarea speciilor.
De la crearea sa, programul a sprijinit peste 1 800 de proiecte având drept obiectiv protejarea speciilor și a biodiversității. Aceasta a jucat de asemenea un rol esențial în crearea rețelei Natura 2000 prin sprijinirea gestionării siturilor protejate.
De ce salamandrele sunt importante pentru dumneavoastră
Chiar și cea mai mică ființă, fie ea și mai mică decât o salamandră, poartă o responsabilitate uriașă pentru susținerea rețelei fascinante a vieții.
Prin Directiva privind habitatele UE protejează salamandrele, alături de sute de alte specii de animale, precum și de plante și zone cu viață sălbatică. Din Finlanda până în Malta, din România până în Portugalia, legislația UE a contribuit la conservarea habitatelor și a speciilor de viețuitoare pe care acestea le găzduiesc.
A se vedea și:
Ultima revizuire: 15 ianuarie 2025