Restaurarea naturii

Care este starea actuală a naturii?

Natura în UE se află în declin puternic. Populațiile de specii și zonele naturale pe care le populează ele se micșorează și se degradează, cu consecințe grave pentru oameni și pentru planetă.

De zeci de ani, UE protejează natura prin directivele privind păsările și habitatele, care protejează peste 1 200 de specii rare și periclitate și peste 27 0000 de zone naturale.

În pofida acestor eforturi și a unor îmbunătățiri limitate, evaluarea stării mediului din UE de către Agenția Europeană de Mediu din 2025 a prezentat o situație alarmantă.

O serie de factori exercită presiuni asupra ecosistemelor și a populațiilor de specii, printre care:

• pierderea habitatelor
• supraexploatarea resurselor naturale
• schimbările climatice
• poluarea
• speciile invazive

De ce este esențială restaurarea naturii?

Natura depinde de interconexiunile esențiale dintre specii și habitatele acestora. Este un echilibru delicat, care asigură un mediu natural sănătos și funcțional.

Atunci când natura își pierde echilibrul, ecosistemele se degradează și își pierd capacitatea de a asigura servicii vitale necesare pentru viața umană, cum ar fi:

• asigurarea de alimente nutritive
• producerea de oxigen
• asigurarea de resurse naturale
• absorbția de CO₂ și atenuarea schimbărilor climatice

Ce oferă natura în mod gratuit

hrană pentru oameni și animale

soluri fertile

materii prime

beneficii pentru sănătatea mintală

apă potabilă

medicamente

Natura este fundamentul economiei mondiale. Mai mult de jumătate din PIB-ul mondial depinde de materialele și serviciile furnizate de ecosisteme. De exemplu, materiile prime sunt esențiale pentru industrie și construcții, iar resursele genetice sunt necesare în agricultură și medicină.

restaurarea naturii înseamnă sprijinirea refacerii ecosistemelor degradate sau distruse prin îmbunătățirea structurii și a funcțiilor acestora, cu obiectivul general de a spori reziliența și biodiversitatea în natură.

Ecosistemele sănătoase pot asigura, printre altele:

• creșterea productivității agricole
• sporirea rezilienței la schimbările climatice
• îmbunătățirea biodiversității
• reducerea riscului de inundații, secete și valuri de căldură

Cum vor restaura țările UE natura?

Țările UE au adoptat în cadrul Consiliului un regulament privind restaurarea naturii, care urmărește să readucă natura și ecosistemele la o stare bună de conservare.

Normele respective sunt primele de acest fel axate în mod concret pe restaurarea naturii în statele membre ale UE.

Normele vizează stabilirea unui obiectiv obligatoriu la nivelul UE, care impune statelor membre să pună în aplicare măsuri eficace de restaurare care să acopere cel puțin 20 % din zonele terestre și maritime ale UE până în 2030. Până în 2050, va fi necesară instituirea de măsuri pentru toate ecosistemele care au nevoie de restaurare.

Obiectivul propus se bazează pe angajamentul internațional asumat de UE și de țările sale ca părți la Convenția mondială privind diversitatea biologică. În cadrul Summitului Organizației Națiunilor Unite privind biodiversitatea din decembrie 2022 s-a ajuns la un acord de referință pentru restaurarea ecosistemelor terestre și marine până în 2030.

• Consiliul aprobă concluzii în vederea Summitului ONU privind biodiversitatea de la Montreal (COP15) (comunicat de presă, 24 octombrie 2022)

Regulamentul privind restaurarea naturii vizează:

• habitatele terestre și maritime degradate
• polenizatorii
• ecosistemele agricole
• zonele urbane
• râurile și zonele inundabile
• pădurile

Unele excepții de la normele privind restaurarea se aplică zonelor utilizate în scopul apărării naționale și proiectelor în domeniul energiei din surse regenerabile.

Habitate terestre și maritime degradate

Noile norme au ca scop restaurarea habitatelor aflate în stare precară din țările UE. Este vorba despre ecosistemele din habitatele terestre, costiere, marine și de apă dulce.

Obiectivul este instituirea unor măsuri de restaurare pentru cel puțin 30 % din aceste habitate la nivelul UE până în 2030. Ar trebui continuate eforturile pentru a acoperi 60 % din habitate până în 2040 și 90 % până în 2050.

Măsurile care urmează să fie instituite și puse în aplicare de statele membre ar trebui să favorizeze conectivitatea între habitate, adică habitatele să fie interconectate în cea mai mare măsură posibilă, astfel încât să permită deplasarea faunei sălbatice între acestea.

Polenizatori

Albinele sălbatice sunt polenizatorii cei mai cunoscuți. Și alte specii de insecte contribuie, însă, la polenizarea florilor, ceea ce este esențial pentru a asigura creșterea culturilor. Aproape 5 miliarde EUR din producția agricolă anuală a UE sunt atribuite în mod direct insectelor polenizatoare.

Obiectivul noilor norme este de a inversa declinul polenizatorilor și de a crește populația acestora până în 2030.

Printre polenizatorii din Europa se numără fluturii, coleopterele, albinele, sirfidele, moliile și viespile.

Ecosisteme agricole

La fel cum depinde de polenizatori, productivitatea agricolă depinde și de ecosisteme sănătoase.

Solul sărăcit și ecosistemele agricole degradate au o capacitate mai limitată de a produce alimente. În prezent, până la 73 % din terenurile agricole sunt afectate de degradarea solului.

Regulamentul privind restaurarea naturii vizează îmbunătățirea biodiversității în ecosistemele agricole. În special, obiectivul este de a restabili și crește populațiile de:

• fluturi de câmp
• păsări de câmp

Peste 50 % din fluturii de câmp au dispărut din 1991 până în prezent.

În plus, statele membre ale UE trebuie să ia măsuri pentru:

• restaurarea a 30 % din turbăriile drenate utilizate în agricultură până în 2030 și a 50 % dintre acestea până în 2050 (un procent mai mic se poate aplica pentru țările care sunt puternic afectate)
• creșterea stocului de carbon din solurile minerale
• creșterea ponderii elementelor de peisaj de mare diversitate pe terenurile agricole (de exemplu garduri vii, parcele cu flori, terenuri lăsate în pârloagă, iazuri și pomi fructiferi)

Măsurile de restaurare sunt esențiale pentru a face față amenințărilor la adresa securității alimentare. Este esențial să se consolideze biodiversitatea și să se sporească durabilitatea agriculturii pentru a asigura producția de alimente pe termen mediu și lung. De exemplu, utilizarea unor mecanisme naturale de control al dăunătorilor și reducerea dependenței de îngrășămintele chimice sporesc bogăția de nutrienți a solurilor și îmbunătățesc sănătatea ecosistemelor.

Zone urbane

Ecosistemele urbane reprezintă 22 % din suprafața terestră a UE. Parcurile, grădinile, arborii și pajiștile sunt habitate importante pentru plante, păsări și insecte.

Prin noile norme, UE urmărește să extindă spațiile verzi din orașe, din orașe mici și din suburbii. Obiectivele garantează:

• că nu se va produce nicio pierdere netă de spațiu verde până în 2030, comparativ cu anul în care intră în vigoare normele de restaurare a naturii (cu excepția cazului în care în mediul urban ponderea spațiului verde este deja de 45 %)
• o creștere a suprafeței acoperite cu arbori în orașe

Râuri și zone inundabile

Peste un milion de bariere artificiale, de exemplu baraje, deversoare și stăvilare, sunt construite pe râurile Europei.

Râurile cu curgere liberă permit circulația apei, a sedimentelor, a peștilor și a altor organisme și sunt esențiale pentru îmbunătățirea stării apelor din UE și pentru îmbunătățirea biodiversității.

Noile norme au ca scop eliminarea multora dintre barierele existente în râurile din UE, pentru a asigura o mai mare continuitate a rețelelor fluviale.

Întrucât datele privind barierele fluviale sunt încă insuficiente, unul dintre obiectivele noilor norme este de a elabora un inventar al barierelor prezente în întreaga UE.

Eforturile de eliminare se concentrează pe barierele învechite și ieșite din uz.

Păduri

Pădurile, care acoperă aproape 40 % din teritoriul UE, sunt esențiale pentru atenuarea schimbărilor climatice, deoarece acționează ca absorbanți de carbon și găzduiesc, de asemenea, o mare parte din biodiversitatea Europei.

Noile norme de restaurare urmăresc să sporească biodiversitatea în păduri.

În acest scop, țările UE au obligația de a îmbunătăți starea pădurilor prin intermediul unor indicatori specifici care să contribuie la măsurarea sănătății ecosistemului forestier. Aceștia ar trebui să măsoare, printre altele:

• cantitatea de lemn mort, care oferă un habitat multor organisme forestiere și contribuie la formarea solului
• numărul de specii de păsări

În plus, statele membre au obligația de a contribui la plantarea a cel puțin trei miliarde de arbori până în 2030 la nivelul UE.

Normele privind restaurarea naturii în practică

Regulamentul privind restaurarea naturii impune țărilor UE să elaboreze planuri naționale de restaurare. Aceste planuri ar trebui să definească măsurile de restaurare necesare pentru îndeplinirea obiectivelor obligatorii stabilite în actul legislativ și să specifice suprafața totală care urmează să fie restaurată, precum și un calendar.

Planurile de restaurare ar trebui să acopere perioada până în 2050. Măsurile ar trebui aliniate la alte acte legislative relevante, cum ar fi normele privind protecția naturii, energia din surse regenerabile și agricultura.

Printre exemplele de măsuri de restaurare se numără:

• eliminarea plantelor alogene din pajiști, zone umede și păduri
• reumidificarea turbăriilor drenate
• îmbunătățirea conectivității dintre habitate
• oprirea sau reducerea utilizării pesticidelor și a îngrășămintelor chimice
• promovarea conservării zonelor cu viață sălbatică

Regulamentul solicită Comisiei să revizuiască și să evalueze aplicarea normelor și impactul acestora asupra sectoarelor agriculturii, pescuitului și silviculturii, precum și efectele socioeconomice mai ample ale acestora în 2033.

Consiliul a adoptat Regulamentul privind restaurarea naturii în iunie 2024, în urma adoptării sale de către Parlamentul European în luna februarie a aceluiași an.

• Regulamentul privind restaurarea naturii: Consiliul își dă aprobarea finală (comunicat de presă, 17 iunie 2024)

A se vedea și