Skip to content

Acordurile internaționale și rolul Consiliului

Aflați mai multe despre rolul central jucat de Consiliu în acordurile internaționale cu țări, regiuni și organizații internaționale din afara UE, despre modalitățile de încheiere a acestor acorduri de către UE și despre importanța lor.

Rolul Consiliului în acordurile internaționale

Consiliul UE joacă un rol central în negocierea și încheierea acordurilor. Acesta este implicat în toate etapele procedurii, de la etapa în care acordă mandatul de negociere negociatorului (de obicei, Comisia) până la cea în care autorizează semnarea acordului și adoptă decizia finală privind consimțământul UE de a-și asuma obligații în temeiul acestuia.

În general, Consiliul își adoptă deciziile referitoare la acordurile internaționale prin vot cu majoritate calificată. El votează însă în unanimitate în domenii în care unanimitatea ar fi necesară pentru acte legislative ale UE, ca de pildă fiscalitatea, și pentru anumite categorii de acorduri, cum ar fi acordurile de asociere.

Rolul instituțiilor UE în negocierea și încheierea acordurilor internaționale și etapele procedurale sunt prevăzute în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Numeroase grupuri de pregătire ale Consiliului contribuie la pregătirea, negocierea și încheierea acordurilor internaționale, ca de exemplu Comitetul Reprezentanților Permanenți (Coreper), Comitetul pentru politică comercială și grupurile de lucru care se ocupă de anumite domenii geografice sau de politică.

De ce participă UE la acorduri internaționale?

Acordurile internaționale sunt cruciale pentru promovarea obiectivelor politicilor UE și a intereselor sale economice, precum și pentru consolidarea influenței sale în lume prin apărarea valorilor sale pe scena mondială.

Acestea pot include domenii vaste, precum comerțul, cooperarea și dezvoltarea, sau pot viza domenii specifice de politică, cum ar fi pescuitul, vămile, transporturile, știința și tehnologia.

Acordurile internaționale stimulează cooperarea mondială și sunt un instrument esențial pentru menținerea stabilității, a previzibilității, a securității și a echității peste tot în lume. Ele contribuie la menținerea unei ordini internaționale bazate pe norme, deoarece stabilesc norme și standarde comune.

Acționând ca un tot unitar în cadrul Uniunii Europene, statele membre ale UE beneficiază de o putere de negociere sporită atunci când încheie acorduri cu părți terțe.

Tipuri de acorduri internaționale

UE a negociat și încheiat peste 1000 de acorduri cu una sau mai multe țări din afara UE, precum și cu organizații internaționale, precum OMC sau ONU.

Printre cele mai frecvente tipuri de acorduri încheiate de UE se numără:

  • acordurile de asociere
  • acordurile de liber schimb
  • acordurile de parteneriat economic
  • acordurile de parteneriat și cooperare

UE poate încheia acorduri internaționale, cu condiția ca încheierea acordului:

  • să fie prevăzută în tratate
  • să fie necesară pentru realizarea unuia dintre obiectivele de politică ale UE menționate în tratate
  • să fie prevăzută într-un act al UE obligatoriu din punct de vedere juridic
  • să poată avea consecințe asupra normelor comune sau să le poată modifica domeniul de aplicare

Acordurile internaționale încheiate de UE, ca persoană juridică, sunt obligatorii pentru instituțiile sale și pentru statele membre.

Ele fac parte integrantă din dreptul UE și se încadrează într-o categorie proprie, distinctă de legislația primară (tratatele UE) și de legislația secundară (regulamente și directive). Forța lor juridică este superioară celei a legislației secundare, care trebuie, așadar, să le respecte.

Suspendarea acordurilor internaționale

Pe baza unei propuneri din partea Comisiei sau a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliul poate adopta o decizie de suspendare parțială sau integrală a aplicării unui acord internațional sau de reziliere a unui acord având în vedere o anumită situație.

De exemplu:

  • suspendarea acordului de facilitare a eliberării vizelor cu Rusia, ca răspuns la invadarea pe scară largă a Ucrainei (2022)
  • suspendarea acordului de facilitare a eliberării vizelor cu Belarus, ca răspuns la atacurile hibride lansate de regimul Lukașenko (2021)
  • suspendarea parțială a acordului de cooperare cu Siria, ca răspuns la încălcările drepturilor omului comise de regimul sirian (2011)
  • suspendarea unor părți din Acordul de la Cotonou cu Zimbabwe, din cauza preocupărilor cu privire la drepturile omului, democrație și statul de drept (2010)

A se vedea și

Ultima revizuire: 23 februarie 2026