Criza locuințelor din UE
Europa se confruntă cu o criză determinată de creșterea prețurilor locuințelor și de mărirea cheltuielilor cu locuințele. UE lucrează la un plan privind locuințele la prețuri mai accesibile.
Costul locuințelor este în creștere
Începând din 2015, prețurile locuințelor din UE s-au mărit în medie cu până la 60%, unele state membre înregistrând creșteri de peste 200%, iar prețurile chiriilor și costurile energiei au continuat de asemenea să crească.
În același timp, veniturile gospodăriilor nu au ținut pasul, mulți europeni întâmpinând dificultăți în a-și acoperi cheltuielile cu locuința. Țările și regiunile UE sunt afectate în mod diferit, dar impactul larg al crizei face ca aceasta să fie o preocupare comună pentru toți europenii.
În prezent, locuinței îi este dedicată aproape o cincime din venitul mediu al unei gospodării în UE, iar aproximativ una din zece persoane declară că nu își poate plăti chiria sau creditul ipotecar la timp. În marile orașe europene, presiunea este și mai puternică: unul din zece locuitori din mediul urban cheltuiește peste 40% din venitul său pentru locuință.
Aceste evoluții limitează opțiunile atât pentru potențialii cumpărători, cât și pentru chiriași și transformă accesibilitatea prețurilor într-o preocupare economică și socială majoră în întreaga Uniune.
Apartamentele din marile centre urbane europene sunt din ce în ce mai inaccesibile ca preț
Graficul următor prezintă procentul din salariu prevăzut a fi cheltuit pentru chirie în 2025 în diferite orașe europene importante. Un procent de 100% indică faptul că întregul salariu este necesar pentru plata chiriei, în timp ce orice valoare mai mare de 100% înseamnă că chiria depășește salariul mediu. În general, se consideră că este optim să se plătească până la 30% din salariu pentru chirie.
Graficul reprezintă procentul din salariu care se preconizează că va fi cheltuit pentru chirie în 2025 în diferite orașe europene importante.
Lisabona înregistrează cel mai mare procent preconizat de cheltuieli din salariu pentru chirie, și anume 116%.
O parte semnificativă a salariului este rezervată chiriei și în alte orașe, cu 74% atât în Barcelona, cât și în Madrid.
Milano și Roma se remarcă de asemenea, cu 72% și, respectiv, 65%.
Un peisaj locativ inegal
Condițiile de locuit variază considerabil pe teritoriul UE din cauza structurilor de piață, a cadrelor juridice și a sistemelor financiare diferite. Unele state membre au piețe dominate de proprietarii de locuințe, în timp ce altele se bazează în mare măsură pe închirieri private sau pe locuințe cu chirie subvenționată.
Aproximativ două treimi dintre europeni sunt proprietarii caselor lor, dar această pondere diferă foarte mult de la o țară la alta. La capetele opuse ale spectrului, peste 90% dintre români dețin o locuință, comparativ cu puțin peste 10% din populație în Țările de Jos. În același timp, deși peste o cincime dintre francezi se bazează pe chirii subvenționate, în ceea ce îi privește pe suedezi acest lucru este aplicabil doar unui procent de 0,6%.
Aceste diferențe structurale modelează modul în care țările se confruntă cu creșterea ratelor dobânzii, a presiunilor demografice și a cererii în zonele metropolitane. În unele state, piețele restrânse ale închirierilor determină creșterea prețurilor; în altele, construcțiile limitate și cererea puternică au făcut ca proprietatea asupra locuințelor să devină și mai inaccesibilă.
Raportul dintre apartamente și case variază și el în interiorul statelor membre: aproape 72% dintre persoanele din mediul urban locuiesc în apartamente, în timp ce 82% dintre persoanele din mediul rural locuiesc în case. Se preconizează că populația Europei din mediul urban va atinge un procent de 83% până în 2050, deci este probabil ca presiunile asupra locuințelor să se intensifice, în special în orașele cu dezvoltare rapidă, în care disponibilitatea și accesibilitatea din punctul de vedere al prețurilor sunt deja sub presiune.
Situația locuințelor în țările UE: proprietate versus închiriere
Graficul de mai jos compară situația locuințelor din toate țările europene, indicând diferențe în ceea ce privește proprietatea asupra locuințelor și ratele de închiriere. Datele evidențiază rate mai ridicate ale proprietății asupra locuințelor în țările din Europa de Est, cum ar fi România, Bulgaria sau Slovacia, în contrast cu ratele mai ridicate de închiriere din țări precum Austria, Germania și Franța.
Graficul prezintă situația locuințelor din diferite țări europene, indicând procentul populației din fiecare țară în funcție de situația în care se găsește din perspectiva locuințelor, într-o împărțire pe patru categorii:
Proprietar, fără credit ipotecar sau împrumut pentru locuință în curs: este vorba de procentul de persoane care se află în posesia deplină a locuințelor lor, fără niciun credit ipotecar sau împrumut. De exemplu, România are cea mai mare proporție, de 92,8%.
Proprietar, cu credit ipotecar sau împrumut: această categorie îi reprezintă pe cei care se află în posesia locuinței lor, dar au o ipotecă sau un împrumut în curs. În Țările de Jos, 58% dintre proprietarii de locuințe au un credit ipotecar.
Chiriaș, chirie la prețul pieței: este vorba de procentul de persoane care închiriază la prețul pieței. În Germania, 46,9% din populație plătește prețul pieței, comparativ cu 2,4% în Bulgaria.
Chiriaș, chirie la preț redus sau fără chirie: această categorie indică procentul persoanelor care plătesc o chirie redusă sau care trăiesc fără chirie. De exemplu, acest lucru este valabil pentru 21,9% din persoanele din Franța și doar pentru un procent de 0,6% în Suedia.
Scopul este de a ilustra diferențele dintre proprietatea asupra locuințelor și închiriere în întreaga UE, evidențiind rate mai ridicate ale proprietății asupra locuințelor în țările din Europa de Est, cum ar fi România și Bulgaria, în comparație cu ratele mai ridicate de închiriere din țări precum Croația și Ungaria.
Un plan al UE privind locuințele la prețuri accesibile
Politica în domeniul locuințelor este o responsabilitate națională întrucât UE nu are nicio competență în acest domeniu. Autoritățile regionale și locale au adesea un rol esențial în abordarea crizei locuințelor deoarece sunt responsabile de punerea în aplicare a politicilor din domeniul locuințelor, de gestionarea reglementărilor privind amenajarea teritoriului și zonarea, precum și de furnizarea de soluții privind locuințele la prețuri accesibile care să răspundă nevoilor specifice ale comunității.
Cu toate acestea, consecințele crizei locuințelor se extind în întreg peisajul economic și social al Europei. Creșterea costurilor cu locuințele afectează mobilitatea forței de muncă, limitează accesul la locuri de muncă și la educație și contribuie la inegalitățile dintre regiuni și grupurile sociale. Aceste efecte transfrontaliere îi conferă chestiunii o relevanță clară la nivelul UE.
Recunoscând acest lucru, liderii UE au discutat despre situația locuințelor în cadrul Consiliului European din octombrie 2025 și au invitat Comisia Europeană să prezinte un plan privind locuințele la prețuri accesibile care să sprijine eforturile statelor membre în acest domeniu. Publicarea Planului european al Comisiei privind locuințele la prețuri accesibile este preconizată provizoriu a avea loc în decembrie 2025.
Președinția daneză a prezentat deja concluzii cu privire la viitorul plan, care au fost aprobate de 26 de state membre. În cadrul acestora au fost evidențiate în special patru domenii-cheie de interes: finanțarea, construcția și durabilitatea, planificarea și incluziunea socială.
La 29 iunie 2026, Consiliul a invitat factorii de decizie să reflecteze asupra interacțiunii dintre nevoile în materie de locuințe și tendințele demografice, cum ar fi îmbătrânirea populației, reducerea dimensiunii gospodăriilor și migrația de la mediul rural la cel urban. S-a atras atenția asupra caracterului intergenerațional și multidimensional al crizei locuințelor din Europa și asupra impactului acesteia asupra unor aspecte precum coeziunea, durabilitatea și competitivitatea.
Cum a răspuns UE la criza energetică din 2022?
Politica socială
Mobilitate curată și durabilă
Ultima revizuire: 29 iunie 2026