Cadrul de guvernanță economică
Guvernanța economică este un pilon esențial al uniunii economice și monetare. Aceasta are drept scop să depisteze și să corecteze dezechilibrele economice care ar putea slăbi economiile naționale sau ar putea afecta alte țări ale UE prin efecte de propagare transfrontaliere.
Ce este cadrul de guvernanță economică al UE?
Înainte de introducerea monedei euro, UE a instituit arhitectura unei uniuni economice și monetare prin Tratatul de la Maastricht din 1992.
Cadrul de guvernanță economică se referă la un sistem de instituții și proceduri instituit de UE pentru a coordona politicile economice ale statelor membre și pentru a-și atinge obiectivele economice. Cadrul cuprinde un sistem elaborat de coordonare și supraveghere a politicilor. Acesta se bazează pe principiile monitorizării, prevenirii și corectării tendințelor economice care ar putea slăbi economia fiecărui stat membru sau ar putea declanșa efecte de propagare asupra altor economii.
Coordonarea și supravegherea eficace a politicilor economice în întreaga UE prezintă trei avantaje principale.
asigură soliditatea și sustenabilitatea finanțelor publice pe termen mediu și lung pentru toate statele membre
promovează convergența și creșterea economică durabilă
abordează dezechilibrele macroeconomice, cu sprijinul unor reforme și investiții menite să consolideze creșterea și reziliența
Alături de moneda unică în zona euro și politica monetară unică asociată acesteia, cadrul de guvernanță economică al UE a contribuit la stabilitatea economică, la creștere și la un grad mai ridicat de ocupare a forței de muncă.
Reforma cadrului de guvernanță economică
Începând cu Tratatul de la Maastricht, cadrul de guvernanță economică al UE a evoluat treptat. Au fost puse în aplicare reforme ca răspuns la crizele economice, cum ar fi criza financiară mondială din 2008.
Redresarea în urma pandemiei de COVID-19 și consecințele războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei creează noi provocări pentru economia UE, în contextul creșterii nivelului datoriei și a nivelului ratelor dobânzii și pe fondul noilor obiective în materie de investiții și reforme. Cadrul actual s-a dovedit, de asemenea, a fi prea rigid în perioade dificile, ceea ce a condus la o respectare inegală a normelor de către statele membre.
Prin urmare, UE și-a actualizat în continuare cadrul de guvernanță economică pentru a-l pregăti pentru viitor. La 29 aprilie 2024, Consiliul a adoptat pachetul legislativ de reformare a cadrului de guvernanță economică și bugetară al UE. Noile norme au intrat în vigoare la 30 aprilie 2024.
Principalele obiective ale reformei sunt următoarele:
- să asigure finanțe publice solide și sustenabile
- să promoveze creșterea economică prin reforme și investiții
Noile norme sunt, de asemenea, menite să contribuie la materializarea priorităților UE de a construi un viitor digital, verde și mai rezilient, consolidând în același timp sprijinul pentru competitivitatea și autonomia strategică ale acesteia.
Care sunt normele?
Cadrul de guvernanță economică al UE se bazează pe diferite seturi de norme.
Tratatul privind funcționarea UE (TFUE)
Stabilește valori de referință pentru nivelurile deficitului public și ale datoriei publice.
3% pentru raportul dintre deficitul public, planificat sau real, și produsul intern brut (PIB), la prețurile pieței. 60% pentru raportul dintre datoria publică și PIB, la prețurile pieței.
Pactul de stabilitate și de creștere (PSC)
Definește normele pentru monitorizarea și coordonarea politicilor bugetare și economice naționale.
PSC conține atât norme preventive, cât și norme corective. PSC se aplică tuturor statelor membre ale UE, dar numai țările din zona euro pot face obiectul unor sancțiuni în temeiul componentei corective.
„Pachetul de șase” și „pachetul de două”
Regulamente, care consolidează supravegherea bugetară și creează procedura privind dezechilibrele macroeconomice, pentru a asigura supravegherea dezechilibrelor care apar în afara cadrului politicilor bugetare.
Prevenirea
Pactul de stabilitate și de creștere (PSC) conține un cadru de guvernanță bugetară, cunoscut și sub denumirea de „componentă preventivă”. Componenta preventivă urmărește să asigure finanțe publice solide și o balanță de plăți sustenabilă și să evite deficitele publice excesive.
În cadrul exercițiului anual al semestrului european, UE și statele sale membre desfășoară o mare parte din această coordonare a politicilor lor economice și bugetare în practică, aliniindu-le la normele convenite la nivelul UE.
Fiecare stat membru primește anual din partea Consiliului orientări privind politicile sale economice, bugetare, structurale și de ocupare a forței de muncă. Aceste recomandări specifice fiecărei țări sunt propuse inițial de Comisie și apoi analizate și discutate de experții statelor membre, convenite de miniștrii economiei și finanțelor din UE, înainte de a fi discutate de șefii de stat și de guvern din UE în cadrul Consiliului European și ulterior adoptate în mod oficial de Consiliu.
Reforma convenită introduce o abordare adaptată pentru fiecare stat membru, ținând seama de diferitele poziții bugetare, de nivelurile datoriei publice și de provocările economice din întreaga UE. În același timp, aceasta asigură o reducere globală a ponderii datoriei și a deficitelor la niveluri prudente, treptat, într-o manieră realistă și favorabilă creșterii. Asigură, de asemenea, o supraveghere multilaterală eficace.
Traiectoria de referință
Comisia transmite o traiectorie de referință diferențiată și bazată pe riscuri, exprimată în termeni de cheltuieli nete multianuale, statelor membre în cazurile în care deficitul public și datoria publică depășesc valoarea de referință de 3% și, respectiv, cea de 60% din PIB. Statele membre care respectă valorile de referință pot solicita Comisiei informații tehnice privind soldul primar structural necesar pentru a se asigura că deficitul lor nominal este menținut sub nivelul de 3% din PIB.
Traiectoria garantează faptul că, după o perioadă de ajustare bugetară, datoria publică a statelor membre se înscrie pe o traiectorie în mod plauzibil descendentă sau rămâne la niveluri prudente, de sub 60% din PIB pe termen mediu. În plus, obiectivul său este să garanteze că orice deficit public este adus și menținut sub 3% din PIB.
Perioada standard de ajustare bugetară este de patru ani. Cu toate acestea, statele membre pot solicita o perioadă de ajustare mai lungă, de până la șapte ani. Această prelungire este permisă dacă statul membru în cauză realizează reforme și investiții care îmbunătățesc reziliența și potențialul de creștere, sprijină sustenabilitatea bugetară și abordează prioritățile comune ale UE, cum ar fi tranziția verde și cea digitală, securitatea energetică sau consolidarea capabilităților de apărare.
Traiectoria de referință trebuie să respecte două dispozitive de siguranță:
- dispozitivul de siguranță privind sustenabilitatea datoriei
- dispozitivul de siguranță privind reziliența deficitului
Dispozitivul de siguranță privind sustenabilitatea datoriei asigură o scădere a ponderii datoriei publice cu o medie anuală minimă de 1% din PIB, atât timp cât ponderea datoriei statului membru depășește 90% sau de 0,5% din PIB, atât timp cât ponderea datoriei statului membru rămâne între 60% și 90%. Acest dispozitiv de siguranță nu se aplică țărilor cu o rată a datoriei mai mică de 60%. Scopul său este de a reduce ratele datoriei la niveluri prudente, treptat și într-un mod realist.
Dispozitivul de siguranță privind reziliența deficitului oferă o marjă de siguranță sub valoarea de referință a deficitului prevăzută în tratat, de 3%. Scopul său este de a adapta bugetele naționale la exigențele viitorului, prin crearea de rezerve bugetare.
Planuri bugetar-structurale naționale pe termen mediu
În temeiul noului cadru, fiecare stat membru pregătește un plan bugetar-structural pe termen mediu, cu o durată de patru sau cinci ani. Acest plan conține angajamentele sale bugetare, privind reformele și investițiile și contribuie la asigurarea unei reduceri consecvente și treptate a datoriei și la promovarea unei creșteri durabile și incluzive.
Pe baza traiectoriei lor de referință sau a informațiilor tehnice de care dispun, statele membre includ traiectoria de ajustare bugetară, exprimată ca traiectorie a cheltuielilor nete, în planurile lor bugetare structurale naționale pe termen mediu.
Aceste planuri și traiectorii ale cheltuielilor nete trebuie să fie aprobate de Consiliu, în urma unei evaluări efectuate de Comisie. În cazul în care un stat membru solicită o prelungire a perioadei de ajustare, setul de angajamente în materie de reforme și de investiții care stau la baza prelungirii respective trebuie, de asemenea, să fie aprobat de Consiliu.
În cazul în care planul bugetar-structural național pe termen mediu al unui stat membru nu întrunește cerințele, Consiliul recomandă statului membru respectiv să prezinte un plan revizuit.
Comisia utilizează un cont de control pentru a monitoriza abaterile cumulate ascendente și descendente ale statelor membre de la traiectoriile convenite ale cheltuielilor nete.
Indicatorul cheltuielilor nete
Pentru a simplifica cadrul bugetar al UE și a spori transparența, un indicator operațional unic bazat pe sustenabilitatea datoriei servește drept bază pentru stabilirea traiectoriei cheltuielilor nete și pentru realizarea supravegherii bugetare anuale pentru fiecare stat membru: indicatorul cheltuielilor nete.
Acesta se bazează pe cheltuielile primare nete finanțate la nivel național, și anume cheltuielile care nu cuprind măsurile discreționare privind veniturile, cheltuielile cu dobânzile, cheltuielile ciclice cu șomajul, cheltuielile naționale pentru cofinanțarea programelor finanțate de UE și cheltuielile cu programele UE acoperite integral de venituri din fonduri ale UE.
Indicatorul cheltuielilor nete permite stabilizarea macroeconomică, deoarece nu este afectat de stabilizatori automați, inclusiv de fluctuațiile veniturilor și cheltuielilor care se află în afara controlului direct al guvernului.
Raport anual de execuție
Noul cadru a introdus un raport anual de execuție, în care fiecare stat membru furnizează informații cu privire la execuția planului său bugetar-structural național pe termen mediu, inclusiv traiectoria cheltuielilor nete, precum și cu privire la progresele înregistrate în ceea ce privește reformele și investițiile.
Clauza derogatorie
Normele prevăd posibilitatea de a activa o clauză derogatorie generală și de a suspenda astfel normele pentru toate statele membre în cazul unei recesiuni economice grave în zona euro sau în UE în ansamblu, cu condiția ca acest lucru să nu pună în pericol sustenabilitatea bugetară pe termen mediu. Activarea clauzei se face pe termen de un an, dar acesta poate fi prelungit.
În temeiul noilor norme, Consiliul poate activa o clauză derogatorie națională în cazul în care acest lucru este solicitat de statul membru și recomandat de Comisie. În acest mod normele ar fi suspendate numai pentru statul membru în cauză, în cazul unor circumstanțe excepționale care nu se află sub controlul statului membru respectiv și care au un impact major asupra finanțelor sale publice. Clauza este activată numai dacă acest lucru nu pune în pericol sustenabilitatea bugetară pe termen mediu, iar Consiliul stabilește un termen pentru perioada de activare a acesteia.
La 8 iulie 2025, Consiliul a activat clauza derogatorie națională pentru 15 state membre: Belgia, Bulgaria, Croația, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Grecia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Portugalia, Slovacia și Slovenia. La 10 octombrie 2025, Consiliul a activat clauza și pentru Germania.
Obiectivul este de se facilita tranziția acestora către cheltuieli pentru apărare mai mari la nivel național, asigurând în același timp sustenabilitatea datoriei.
Aplicarea
Statele membre trebuie să evite deficitele și datoriile publice excesive, în conformitate cu Tratatul privind funcționarea UE [articolul 126 alineatul (1) din TFUE]. În practică, aceasta înseamnă că statele membre nu ar trebui să depășească valoarea de referință a ponderii deficitului, de 3%, și cea a ponderii datoriei, de 60%.
Normele de aplicare în acest domeniu sunt prevăzute în componenta corectivă a PSC. Aceste norme urmează să fie consolidate prin noul cadru de guvernanță economică.
Procedura aplicabilă deficitelor excesive
Obiectivul procedurii aplicabile deficitelor excesive (PDE) este de a asigura disciplina bugetară. Scopul său este:
- de a descuraja deficitele publice excesive și, în cazul în care acestea apar, de a încuraja corectarea rapidă a acestora
- de a reduce treptat datoria într-un mod sustenabil, până când aceasta va fi adusă sub valoarea de referință de 60% din PIB, prevăzută în tratat.
PDE pe baza criteriului deficitului impune o ajustare structurală anuală minimă de 0,5% din PIB. Nerespectarea poate conduce la amenzi de până la 0,05% din PIB, care trebuie să fie plătite de statul membru în cauză o dată la șase luni, până când Consiliul confirmă că au fost luate măsuri eficace. Comisia ia în considerare inițierea unei PDE bazate pe deficit în cazul în care raportul dintre deficitul public și PIB depășește valoarea de referință de 3%.
În conformitate cu noile norme, PDE bazată pe datorie se concentrează asupra devierilor de la traiectoria cheltuielilor nete. Aceasta înseamnă că se consideră că ponderea datoriei publice în PIB scade suficient și se apropie de valoarea de referință într-un ritm satisfăcător dacă statul membru în cauză își respectă traiectoria cheltuielilor nete. Comisia ia în considerare inițierea PDE bazate pe datorie în cazul în care abaterile înregistrate în contul de control al statului membru depășesc fie 0,3% din PIB anual, fie 0,6% din PIB cumulativ.
Atunci când evaluează respectarea de către un stat membru a criteriilor privind deficitul și/sau datoria, Consiliul și Comisia analizează diverși factori relevanți. Printre aceștia se numără:
- gravitatea abaterii
- progresele înregistrate în punerea în aplicare a reformelor și a investițiilor
- nivelul provocărilor legate de datoria publică
- creșterea cheltuielilor pentru apărare (dacă este cazul)
Comisia evaluează periodic dacă guvernul în cauză a luat măsuri eficace și emite o recomandare adresată Consiliului. Este apoi la latitudinea Consiliului să decidă dacă sancțiunile pot înceta sau dacă acestea ar trebui să continue și/sau să fie intensificate.
Ultima revizuire: 10 octombrie 2025