Securitizarea: măsuri de îmbunătățire a finanțării economiei UE

Unul dintre principalele elemente constitutive ale uniunii piețelor de capital este efortul de a revitaliza piața securitizărilor din UE, pentru a îmbunătăți finanțarea economiei UE. În acest scop, aceasta include două propuneri legislative privind introducerea unor noi norme privind securitizarea:

• un regulament privind securitizarea simplă, transparentă și standardizată (STS)
• un regulament de modificare a Regulamentului privind cerințele de capital

Consiliul și Parlamentul European au ajuns la un acord politic cu privire la ambele propuneri la 30 mai 2017. Versiunea finală a regulamentelor va fi adoptată după finalizarea textelor la nivel tehnic.

Cele două regulamente stabilesc norme comune pentru toate securitizările şi constituie un cadru pentru produse de securitizare sigure, simple, transparente, standardizate și supravegheate în mod adecvat, pentru a contribui la diferențierea acestora de instrumentele financiare mai complexe și mai riscante.

Noile norme vor ajuta investitorii să evalueze riscurile legate de securitizare, atât în interiorul produselor, cât și între acestea.

Acest lucru ar trebui să contribuie, la rândul său, la crearea de noi posibilități de investiții în întreaga UE și să ofere o sursă suplimentară de finanțare în economie, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii și pentru întreprinderile nou-înființate.

Regulamentele urmează să fie adoptate prin procedura legislativă ordinară, adică atât de Consiliu, cât și de Parlamentul European.

De ce este nevoie de un regulament privind securitizarea?

Securitizarea este un proces prin care un creditor, cum ar fi o bancă, reambalează împrumuturile pe care le deține (de exemplu ipotecile) în valori mobiliare care pot fi vândute investitorilor. Ulterior, investitorii primesc un profit generat de împrumuturile subiacente.

Diversificarea surselor de finanțare, o mai bună gestionare a riscurilor

Securitizarea permite unei bănci să își elibereze o parte din capital (care altfel ar fi fost rezervat acoperirii riscurilor legate de împrumuturile pe care le-a vândut) pentru a continua să ofere creditare economiei.

În plus, securitizarea contribuie la distribuirea riscurilor în întregul sector financiar, deoarece băncile transferă o parte a acestora către alte bănci sau către alți investitori instituționali (cum ar fi societățile de asigurări).

Deținerea unor surse de finanțare mai diverse și mai puțin dependente de sectorul bancar contribuie la stabilitatea și reziliența globale ale sistemului financiar. Acest lucru se datorează faptului că se diminuează impactul pe care potențialele probleme din sectorul bancar îl pot avea asupra accesului la finanțare.

Furnizarea de surse suplimentare de finanțare pentru IMM-uri

Potrivit Comisiei Europene, în 2014, volumul securitizării din UE a scăzut cu 42% în comparație cu nivelurile medii din perioada anterioară crizei (2001-2008).

Securitizarea împrumuturilor constituie o importantă sursă de finanțare pentru întreprinderile mici și mijlocii.

Constatările Comisiei arată că volumul securitizării împrumuturilor acordate IMM-urilor a scăzut de la 77 de miliarde EUR în 2007 la 36 de miliarde EUR în 2014. În 2013, 35% dintre IMM-uri nu au primit întreaga finanțare pe care au solicitat-o de la băncile lor.

Estimările arată că, în cazul în care volumul securitizării din UE ar ajunge la media dinainte de criză, aceasta ar genera între 100 și 150 de miliarde EUR în finanțare suplimentară.

Prin urmare, în cazul în care este bine structurată, securitizarea poate:

• să sporească eficiența și stabilitatea sistemului financiar
• să ofere oportunități de investiții
• să creeze avantaje pentru întreprinderi și cetățeni prin împrumuturi mai ieftine și mai accesibile

• Propunere de regulament privind normele de securitizare și cadrul european pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată
• Propunere de regulament de modificare a Regulamentului privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții

La nivelul Consiliului

30 mai 2017: Consiliul și Parlamentul European au ajuns la un acord politic cu privire la ambele propuneri privind securitizarea.

8 decembrie 2015: Consiliul și-a adoptat poziția de negociere cu privire la propunerile privind securitizarea. Acest fapt va permite Președinției Consiliului să înceapă negocierile cu Parlamentul European pe tema versiunii finale a propunerilor.

2 decembrie 2015: Comitetul Reprezentanților Permanenți ai guvernelor statelor membre pe lângă Uniunea Europeană (Coreperul) a aprobat, în numele Consiliului, un mandat de negociere pentru președinția Consiliului privind pachetul de securitizare.

30 septembrie 2015: Consiliul a primit cele două propuneri de regulament. Grupul de lucru pentru servicii financiare al Consiliului a analizat propunerile în vederea stabilirii poziției Consiliului cu privire la acestea.

• Compromisul Președinției cu privire la propunerea de regulament privind o securitizare simplă, transparentă și standardizată
• Compromisul Președinției cu privire la propunerea de modificare a Regulamentului privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții

Regulamentele privind securitizarea: elemente esențiale

Regulamentul privind securitizarea simplă, transparentă și standardizată (STS) stabilește criteriile de definire a securitizărilor „simple, transparente și standardizate”. De exemplu, o securitizare este considerată „simplă” atunci când este creată utilizând același tip de împrumuturi, de exemplu, pachetul conține doar ipoteci rezidențiale, și nu mai este permisă o altă securitizare etc.

Printre criteriile propuse pentru ca securitizarea să fie „transparentă” și „standardizată” se numără o cerință ca emitenții să furnizeze o documentație clară, în care să explice structura instrumentului și succesiunea plăților.

Regulamentul prevede, de asemenea, norme privind obligația de diligență, de reținere a riscului și de transparență, care se aplică tuturor securitizărilor.

Consiliul a convenit cu Parlamentul European să menţină cerința de reținere a riscului la 5%, în conformitate cu cerințele internaționale. Reținerea riscului se referă la interesul pentru securitizare pe care inițiatorii, sponsorii sau creditorii inițiali ai securitizărilor ei înșiși trebuie să îl păstreze. Cerința asigură faptul că produsele securitizate nu sunt create exclusiv în scopul distribuirii către investitori.

De asemenea, Consiliul a convenit împreună cu Parlamentul European să prevadă crearea unui repertoriu de date pentru tranzacțiile de securitizare.

Consiliul și Parlamentul European au convenit, de asemenea, norme prin care să se evite conflictele de interese: inclusiv în cazul în care o parte terță este implicată în procesul de certificare STS, răspunderea pentru respectarea normelor revine inițiatorilor, sponsorilor, creditorilor inițiali și entităților special constituite în scopul securitizării.

De asemenea, textul convenit se asigură că se aplică norme specifice pentru programele de emisiuni de titluri pe termen scurt garantate cu active (denumite în mod curent „securitizări pe termen scurt”). Aceste securitizări conțin adesea împrumuturi pentru autoturisme și contracte de leasing pentru autovehicule şi echipamente.

Modificarea Regulamentului privind cerințele de capital sporeşte sensibilitatea la risc a tratamentului privind cerințele de capital aplicat securitizărilor pentru bănci și societăți de investiții, precum și capacitatea acestuia de a reflecta în mod corespunzător caracteristicile specifice ale securitizărilor STS.

Etapele următoare

Consiliul a ajuns la un acord cu Parlamentul European cu privire la ambele proiecte de acte legislative la 30 mai 2017.

Consiliul și Parlamentul European vor adopta oficial regulamentele în primă lectură după finalizarea tehnică a textelor.