Skip to content

Acordurile comerciale ale UE

Acordurile comerciale ale UE conturează relațiile comerciale cu țările din afara UE, cu scopul de a crea oportunități comerciale mai bune și de a înlătura barierele din calea comerțului.

Ce sunt acordurile comerciale

UE își gestionează relațiile comerciale cu țările terțe prin intermediul acordurilor comerciale. Acestea sunt concepute pentru a crea oportunități comerciale mai bune și a înlătura barierele din calea comerțului.

Politica comercială a UE servește, de asemenea, ca mijloc de promovare a principiilor și valorilor europene, de la democrație și drepturile omului, la mediu și drepturile sociale.

Clasificarea acordurilor comerciale

Acordurile comerciale diferă în funcție de conținut:

  • acordurile de parteneriat economic (APE) – sprijină dezvoltarea partenerilor comerciali din țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific
  • acordurile de liber schimb (ALS) – permit deschiderea reciprocă a piețelor cu țările dezvoltate și cu economiile emergente prin acordarea unui acces preferențial la piețe
  • acordurile de asociere (AA) – dau un impuls acordurilor politice mai ample

De asemenea, UE încheie acorduri comerciale nepreferențiale ca parte a unor înțelegeri mai ample, precum acordurile de parteneriat și cooperare (APC).

Negocierea acordurilor comerciale se desfășoară în conformitate cu normele stabilite la articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Ilustrație: harta lumii și două pătrate cu săgeți, reprezentând comerțul.
Rolul UE în comerțul mondial (Infografic)

Rolul UE în comerțul mondial (Infografic)

Negocieri și acorduri

UE a încheiat peste 40 de acorduri cu aproximativ 80 de parteneri. Acordurile încheiate cu alți 27 de parteneri sunt în curs de adoptare sau de ratificare.

Cum sunt negociate acordurile comerciale

La 22 mai 2018, Consiliul a adoptat concluzii care abordează modul în care sunt negociate și încheiate acordurile comerciale.

Aceste concluzii stabilesc principiile esențiale care stau la baza abordării Consiliului privind negocierile comerciale desfășurate de acum înainte.

Mai specific, Consiliul s-a axat în special pe două aspecte:

  • intenția Comisiei Europene de a recomanda divizarea acordurilor în două acorduri separate, unul referitor la protecția investițiilor și unul referitor la dispozițiile comerciale
  • rolul Consiliului în negocierile comerciale
Negocierile comerciale ale UE: ilustrații care reprezintă Consiliul cu o săgeată îndreptată spre Comisia Europeană și o pictogramă a unui document care reprezintă începutul negocierilor comerciale
Negocierile comerciale ale UE (Infografic)

Negocierile comerciale ale UE (Infografic)

Rolul Consiliului

Consiliul joacă un rol esențial în conturarea unui nou acord comercial.

În primele etape, Consiliul autorizează Comisia Europeană să negocieze un nou acord comercial în numele UE. Acest lucru se realizează prin intermediul unui „mandat de negociere”. Odată cu această autorizare, Consiliul emite directive de negociere, care includ obiectivele, domeniul de aplicare și posibilele termene-limită ale negocierilor.

Ulterior, Comisia negociază cu țara parteneră în numele UE, în strânsă cooperare cu Consiliul și cu Parlamentul European.

După ce se ajunge la un consens cu partenerii cu privire la textul acordului, Comisia prezintă Consiliului o propunere formală, în vederea adoptării.

În urma discuțiilor, Consiliul adoptă o decizie privind semnarea acordului în numele UE. Acesta transmite apoi acordul semnat Parlamentului European, spre aprobare.

În etapele finale, după ce Parlamentul European și-a dat aprobarea, Consiliul adoptă decizia de încheiere a acordului.

Principii comerciale

UE respectă principiile Organizației Mondiale a Comerțului (OMC).

Acordurile comerciale sunt în general foarte complexe, întrucât sunt texte juridice care acoperă o gamă largă de aspecte, de la agricultură la proprietatea intelectuală. Dar toate au în comun o serie de principii fundamentale.

Combaterea discriminării

Acest principiu comercial al OMC se referă la două chestiuni:

  • națiunea cea mai favorizată - în mod normal, țările nu pot discrimina între partenerii lor comerciali
  • tratamentul național - mărfurile importate și cele produse local ar trebui să fie tratate la fel

Previzibilitatea

Potrivit OMC, promisiunea de a nu ridica bariere în calea comerțului poate fi la fel de importantă ca cea de a înlătura barierele, întrucât asigură întreprinderilor previzibilitate. În acest fel, sunt încurajate investițiile, sunt create locuri de muncă, iar consumatorii pot beneficia pe deplin de avantajele concurenței – mai multe posibilități de alegere și prețuri mai mici.

Concurența loială

Deși este în general descrisă ca fiind o instituție „a liberului schimb”, OMC admite uneori tarife și, în anumite circumstanțe, alte forme de protecție. Mai concret, aceasta promovează un sistem de norme dedicate concurenței deschise și loiale.

UE și Organizația Mondială a Comerțului

UE și Organizația Mondială a Comerțului

Ultima revizuire: 5 decembrie 2024