Reforma structurală a sectorului bancar din UE: ameliorarea rezilienței instituțiilor de credit

Consiliul lucrează în prezent la un proiect de regulament privind măsurile structurale de ameliorare a rezilienței instituțiilor de credit din UE. Regulamentul vizează prevenirea riscurilor sistemice în sistemul financiar al UE, care ar putea fi generate de intrarea în dificultate a instituțiilor de credit mari, de înaltă complexitate și interconectate.

Noile norme ar reduce aceste riscuri prin introducerea separării obligatorii a activităților cu risc ridicat ale băncilor, în special tranzacționarea în cont propriu, de activitățile de bază ale acestora, precum serviciile de acceptare de depozite sau serviciile de plăți de mică valoare. Activitățile bancare de bază au o importanță vitală pentru economia reală și, prin urmare, merită o protecție specială.

Beneficii așteptate

stabilitate sporită a piețelor financiare
protecție sporită pentru banii contribuabililor, deoarece băncile mici în curs de a intra în dificultate pot fi supuse rezoluției fără a se recurge la bani publici
hazard moral redus, deoarece s-ar elimina posibilitatea marilor grupuri bancare de a se baza pe subvenții implicite din partea guvernului
o mai mare coerență a normelor pentru instituțiile de credit din toate statele membre ale UE, care ar trebui să asigure condiții de concurență echitabile în întreaga piață internă și să reducă posibilitățile de eludare a reglementărilor (sau de a solicita „arbitraj de reglementare”)
reducerea denaturării concurenței între bănci

La nivelul Consiliului

Iunie 2015: Consiliul a convenit asupra poziției sale în primă lectură (cunoscută drept „abordare generală”) în privința proiectului de regulament. Acest document va servi Președinției Consiliului drept mandat de negociere cu Parlamentul European asupra versiunii finale a regulamentului.

2014, semestrul al 2-lea: analiza propunerii în cadrul Grupului de lucru pentru servicii financiare al Consiliului.

Ianuarie 2014: Consiliul a primit din partea Comisiei Europene propunerea de regulament privind măsuri structurale de ameliorare a rezilienței instituțiilor de credit din UE.

Poziția Consiliului: puncte-cheie

Separarea obligatorie a activităților de tranzacționare în cont propriu

Activitățile de tranzacționare în cont propriu sunt activități de tranzacționare cu grad ridicat de risc în care băncile tranzacționează diferite instrumente financiare folosind fonduri proprii, și nu banii depunătorilor, cu scopul de a obține profit pentru ele însele. Dacă această activitate reprezintă o mare parte a activităților băncii, pierderile ar putea afecta activitățile de bază ale băncii, de exemplu acceptarea de depozite. Aceasta are o importanță specială în cazul băncilor prea mari pentru a fi lăsate să intre în dificultate, care pot recurge la astfel de activități pornind de la prezumția că dimensiunea și importanța lor le va aduce sprijinul guvernului în eventualitatea unui eșec.

Propunerea Comisiei prevedea interzicerea tranzacționării în cont propriu. Consiliul a considerat că ar fi mai bine să se reglementeze mai strict tranzacționarea în cont propriu decât să se interzică, deoarece o interdicție ar putea afecta excesiv diversificarea surselor de venit ale unei bănci și ar putea, de asemenea, să fie eludată prin preluarea anumitor activități de entități reglementate mai puțin sau deloc. Prin urmare, Consiliul propune separarea obligatorie a activităților de tranzacționare în cont propriu de activitățile de bază ale unei instituții de credit.

Decizia privind separarea ar fi adoptată de autoritățile competente la nivel național (de exemplu autoritățile de supraveghere bancară) în urma unei analize de risc aprofundate în conformitate cu un set de criterii bine precizat. Băncile cărora li s-ar aplica aceste decizii ar avea suficient timp să își reorganizeze activitățile.

Totuși, dacă pot să dovedească supraveghetorilor că riscurile pe care și le asumă sunt diminuate prin alte mijloace, băncile ar fi scutite de cerința de separare.

Separarea altor activități de tranzacționare cu grad ridicat de risc

Autoritățile naționale competente ar realiza, de asemenea, evaluări de risc ale altor activități de tranzacționare ale băncilor mari decât activitățile de tranzacționare în cont propriu, precum activitățile de formare a pieței, instrumentele financiare derivate riscante și securitizarea complexă. În cazul în care constată riscuri excesive, autoritățile competente:

pot cere separarea acestor activități de tranzacționare de instituția de credit principală
pot cere o creștere a fondurilor proprii ale instituției de credit principale sau
pot impune alte măsuri prudențiale

Nu s-ar permite entităților de tranzacționare separate să accepte depozite retail eligibile pentru protecție în cadrul schemelor de garantare a depozitelor și nici nu li s-ar permite să ofere servicii conexe de plăți de mică valoare.

Integrarea legislației existente la nivel național

În urma recentei crize financiare, statele membre au pus în aplicare mai multe măsuri în dreptul lor intern pentru a aborda slăbiciunile apărute în sistemele lor bancare.

Pentru a integra aceste norme existente la nivel național și pentru a se evita o suprapunere inutilă, Consiliul propune ca statele membre să abordeze asumarea de riscuri excesive în activitățile de tranzacționare ale băncilor într-unul dintre următoarele două moduri:

1) fie prin legislație națională care ar obliga băncile mari să își izoleze activitățile de bază, fie

2) prin măsuri impuse de autoritățile competente în conformitate cu regulamentul

Domeniul de aplicare al regulamentului

După ce a analizat propunerea Comisiei, Consiliul a propus ca regulamentul să se aplice:

instituțiilor globale de importanță sistemică
instituțiilor de credit cu active totale de cel puțin 30 de miliarde EUR pe parcursul a trei ani consecutivi și cu activități de tranzacționare în valoare de cel puțin 70 de miliarde EUR sau 10 % din activele lor totale

Instituțiile globale de importanță sistemică se definesc în conformitate cu articolul 131 din directiva privind cerințele de capital (Directiva 2013/36/UE) și se identifică în conformitate cu metodologia specifică definită de Autoritatea Bancară Europeană. Criteriile includ, printre altele, dimensiunea unei bănci, activitățile transfrontaliere și interconectarea acesteia.

Dacă doresc, statele membre ar putea decide să aplice aceste norme și instituțiilor de credit mai mici.

EBA technical standards on the methodology for the identification of global systemically important institutions

În ceea ce privește domeniul de aplicare geografic, aceste norme s-a aplica:

tuturor băncilor stabilite în UE și sucursalelor lor, indiferent unde se află acestea
grupurilor de instituții de credit, dacă cel puțin una dintre entitățile acestora este stabilită în UE
sucursalelor și filialelor stabilite în Uniune ale căror instituții-mamă sunt stabilite în afara UE

Domeniul de aplicare geografic larg ar trebui să asigure condiții de concurență echitabile și să prevină eludarea acestor norme de către bănci, de exemplu prin transferul activităților potențial afectate în afara UE.

Autoritățile de supraveghere ar putea scuti de cerințele de separare orice filială străină a grupurilor bancare cu structuri descentralizate geografic care funcționează ca o rețea de entități independente care pot fi supuse rezoluției cu ușurință în caz de intrare în dificultate.

Excepții

Consiliul propune ca regulamentul să nu se aplice instituțiilor de credit:

ale căror depozite totale protejate în temeiul directivei UE privind sistemele de garantare a depozitelor sunt mai mici de 3% din activele lor totale
ale căror depozite retail eligibile totale se ridică la mai puțin de 35 de miliarde EUR

Comisia a propus ca regulamentul să nu se aplice datoriilor suverane. Consiliul propune o clauză care ar permite Comisiei să reexamineze această scutire, ținând cont de evoluțiile la nivel european și internațional.

Alte norme

Proiectul de regulament stabilește, de asemenea, normele de coordonare dintre diferitele autorități de supraveghere bancară la nivel național pentru deciziile legate de separarea activităților bancare cu grad ridicat de risc, mai ales în cazul grupurilor bancare transfrontaliere.

De ce este necesar regulamentul privind reforma structurală bancară?

Reducerea riscurilor

UE a întreprins recent mai multe reforme pentru a îmbunătăți reziliența sistemelor sale bancare și pentru a proteja banii contribuabililor în eventualitatea intrării în dificultate a băncilor.

Cu toate acestea, se mențin unele riscuri semnificative în sectorul bancar al UE, mai ales din cauza dimensiunii mari și a complexității unora dintre instituțiile sale de credit și a asumării de riscuri excesive, în special în tranzacționarea de instrumente financiare cu grad ridicat de complexitate. Aceste instituții rămân prea mari pentru a fi lăsate să intre în dificultate și prea complexe pentru a fi supuse rezoluției în caz de intrare în dificultate.

Protejarea banilor contribuabililor

Pentru că sunt atât de importante pentru sistemul financiar, aceste instituții tind să se bazeze pe garanții inerente din partea guvernelor lor - care, în eventualitatea intrării în dificultate a unor bănci mari, ar trebui să utilizeze fonduri publice pentru a le sprijini. Conform Comisiei Europene, sprijinul din partea contribuabililor pentru recapitalizarea bancară, garanții, măsurile de salvare a activelor și soluțiile similare s-a ridicat în 2014 la aproximativ 1,6 mii de miliarde EUR sau 13% din PIB-ul UE.

Unele dintre cele mai mari bănci din UE au active a căror valoare se ridică aproape la nivelul PIB-ului țărilor lor de origine, cele mai mari 10 grupuri bancare având fiecare active totale între 1 000 de miliarde EUR și 2 000 de miliarde EUR.

Valoarea nominală a instrumentelor financiare derivate a crescut de la 3,5 ori PIB-ul mondial în 1998, la 12 ori PIB-ul mondial în 2014.

Conform Comisiei Europene, sectorul bancar al Uniunii Europene reprezenta în 2014 aproximativ 42,9 mii de miliarde EUR și aproape 350% din PIB-ul UE.

Context

Raportul Liikanen

În 2011, Comisia Europeană a instituit un grup de experți la nivel înalt pentru a evalua situația sectorului bancar al UE și pentru a identifica domenii în care erau necesare reforme structurale. Grupul a fost instituit de Comisia Europeană și a fost prezidat de Erkki Liikanen, guvernatorul Băncii Finlandei.

Grupul de experți s-a consultat pe scară largă cu sectorul bancar și cu publicul. Raportul rezultat a recomandat ca activitățile de tranzacționare pe cont propriu și alte activități cu grad ridicat de risc ale băncilor mari să fie desfășurate de entități juridice separate în cadrul grupului bancar respectiv, pentru a se diminua riscurile. Comisia a examinat raportul și propunerile acestuia și a emis actuala propunere de regulament privind reforma structurală bancară.

Etapele următoare

Se preconizează că negocierile dintre Consiliu și Parlamentul European privind proiectul de regulament vor începe imediat ce PE își va fi adoptat poziția.