Skip to content

Cum răspunde UE la crize și consolidează reziliența

UE lucrează pe diverse fronturi pentru a-și îmbunătăți capacitatea de a răspunde la crize și pentru a-și spori reziliența la provocările viitoare.

Gestionarea situațiilor de urgență viitoare

Uniunea Europeană s-a confruntat cu numeroase crize de-a lungul istoriei sale și a pus în aplicare pas cu pas schimbări de politică și instituționale pentru a își consolida capacitatea de a face față unor viitoare situații de urgență.

După cum o demonstrează pandemia de COVID-19, crizele devin din ce în ce mai complexe și nu se opresc la frontiere. UE și statele sale membre au instituit deja mecanisme de cooperare și solidaritate la nivel transfrontalier pentru a gestiona în mod eficace crizele și a proteja oamenii.

Cu toate acestea, răspunsul UE la crize trebuie să evolueze. În viitor, UE trebuie să fie pregătită să facă față unor crize acute de altă natură, care ar putea fi multidimensionale sau hibride, ar putea antrena efecte în cascadă sau ar putea apărea simultan.

Pentru a-și spori reziliența la viitoare provocări, UE va trebui să îmbunătățească gestionarea crizelor transsectoriale și transfrontaliere. În plus, va trebui să îmbunătățească comunicarea în situații de criză și să intensifice lupta împotriva dezinformării. Reziliența nu înseamnă numai capacitatea de a rezista în fața provocărilor și de a le face față, ci și aceea de a realiza tranziții într-un mod durabil, echitabil și democratic.

În noiembrie 2021, Consiliul a adoptat concluzii privind consolidarea pregătirii, a capacității de răspuns și a rezilienței la viitoare situații de criză. La 16 decembrie 2021, liderii UE au salutat concluziile și au solicitat ca răspunsul UE la criză să fie consolidat în cadrul unei abordări care ține seama de toate riscurile, precum și să se consolideze și să se monitorizeze reziliența.

Având în vedere rolul indispensabil al pieței unice pentru UE, Consiliul subliniază că măsurile legate de criză ar trebui să fie temporare, proporționale și pe deplin coordonate, cu obiectivul de a relua cât mai curând posibil funcționarea normală a pieței unice, inclusiv libera circulație a persoanelor, a bunurilor, a serviciilor și a capitalurilor prevăzută în tratate. Concluziile Consiliului, noiembrie 2021

Mecanismele de răspuns în situații de criză în UE

În cazul unor situații de criză sau de dezastru, fie naturale, fie cauzate de om, UE poate utiliza mai multe mecanisme de răspuns la crize pentru a furniza ajutor și a rezolva situația.

Mecanismul de protecție civilă al UE

Mecanismul de protecție civilă al Uniunii coordonează la nivelul UE răspunsul la dezastrele naturale și la cele provocate de om. Acesta urmărește:

  • să promoveze cooperarea între autoritățile naționale de protecție civilă
  • să crească gradul de sensibilizare și pregătire a populației în ceea ce privește dezastrele
  • să permită acordarea unei asistențe coordonate, eficace și rapide țărilor afectate

Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență (ERCC) este nucleul operațional al mecanismului de protecție civilă: este activ 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână și coordonează eforturile UE de răspuns în caz de dezastre.

Mecanismul include, de asemenea, Rezerva europeană de protecție civilă. Aceasta constă într-un ansamblu de resurse angajate în prealabil și puse în comun în mod voluntar de statele membre în vederea desfășurării imediate în interiorul sau în afara UE.

Infograficul „Mecanismul de protecție civilă al UE în cifre” indică numărul de activări pentru fiecare țară în 2021, numărul total de activări între 2007 și 2021 și numărul de activări în funcție de tipul de pericol între 2007 și 2021.
Mecanismul de protecție civilă al UE în cifre (Infografic)

Mecanismul de protecție civilă al UE în cifre (Infografic)

În martie 2022, Consiliul a adoptat concluzii privind acțiunile de protecție civilă în UE în contextul schimbărilor climatice. Având în vedere că fenomenele meteorologice extreme devin din ce în ce mai frecvente și intense, miniștrii au solicitat adaptarea sistemelor de protecție civilă la astfel de evenimente, pentru ca UE să fie mai rezilientă în contextul schimbărilor climatice.

Printre acțiunile evidențiate în concluzii se numără:

  • investirea în cercetare și inovare
  • elaborarea de acțiuni adecvate de prevenire și pregătire
  • dezvoltarea capacităților de protecție civilă
  • îmbunătățirea pregătirii cetățenilor printr-o mai bună informare
  • încurajarea participării cetățenilor și a voluntarilor la inițiativele în materie de protecție civilă

Coordonarea crizelor în cadrul Consiliului

Mecanismul integrat pentru un răspuns politic la crize (IPCR) sprijină luarea de decizii rapide și coordonate la nivelul politic al UE pentru crize majore și complexe, inclusiv acte de terorism.

Prin intermediul acestui mecanism, președinția Consiliului coordonează răspunsul politic la crize reunind instituțiile UE, statele membre afectate și alți actori-cheie.

Mecanismul IPCR este activat în prezent pentru a coordona măsurile UE ca răspuns la criza migrației și la pandemia de COVID-19. Mecanismul Consiliului pentru coordonarea în situații de criză poate fi declanșat fie de președinție, fie în urma invocării clauzei de solidaritate de către un stat membru.

Explicații cu privire la modul de funcționare al mecanismului de răspuns la crize IPCR
Cum funcționează mecanismul de răspuns la crize IPCR? (Infografic)

Cum funcționează mecanismul de răspuns la crize IPCR? (Infografic)

Fondul de solidaritate al Uniunii Europene

Fondul de solidaritate al Uniunii Europene (FSUE) a fost creat în 2002 pentru a răspunde în caz de dezastre naturale majore și pentru a manifesta solidaritatea europeană cu regiunile afectate de dezastre din Europa. Statele membre pot solicita fonduri din FSUE pentru a face față unor evenimente catastrofale, cum ar fi inundații, incendii forestiere, cutremure, furtuni sau secete.

În aprilie 2020, în urma izbucnirii pandemiei de COVID-19, domeniul de aplicare al fondului de solidaritate a fost extins pentru a cuprinde urgențele de sănătate publică de importanță majoră.

De la crearea sa, fondul a fost utilizat pentru a răspunde la 118 dezastre naturale și la 20 de urgențe de sănătate publică.

Pregătirea pentru viitoare urgențe sanitare

Pandemia de COVID-19 a demonstrat necesitatea unei acțiuni coordonate a UE pentru a răspunde la crizele sanitare în timp util și în mod eficient.

Ținând seama de lecțiile învățate în urma pandemiei de COVID-19, UE a adoptat patru regulamente în cadrul pachetului privind uniunea europeană a sănătății pentru a îmbunătăți capacitatea Uniunii de a preveni și detecta urgențele sanitare transfrontaliere, precum și de a răspunde rapid la acestea:

  • un nou regulament privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate
  • mandate revizuite pentru Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) și pentru Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA)
  • un cadru pentru asigurarea furnizării contramăsurilor medicale în cazul unei urgențe

În plus, în septembrie 2021 Comisia Europeană a instituit Autoritatea pentru Pregătire și Răspuns în caz de Urgență Sanitară (HERA). Obiectivul HERA este de a asigura dezvoltarea, fabricarea, achiziția și distribuirea echitabilă ale principalelor contramăsuri medicale în cadrul UE.

Planul de criză în domeniul securității alimentare

Declanșarea pandemiei de COVID-19 a scos la iveală vulnerabilitatea lanțului alimentar european la provocări serioase în materie de aprovizionare. În noiembrie 2021, Comisia a publicat o comunicare în care prezintă un plan de urgență pentru garantarea securității alimentare în vremuri de criză.

Măsurile propuse au scopul de a ajuta UE să facă față provocărilor, inclusiv fenomenelor meteorologice extreme, problemelor legate de sănătatea plantelor și a animalelor, precum și penuriei de factori de producție esențiali, cum ar fi îngrășămintele, energia și forța de muncă. Printre acestea se numără crearea unui mecanism european de pregătire și răspuns în caz de criză în materie de securitate alimentară (EFSCM) și instituirea unui grup de experți alcătuit din specialiști din statele membre, părți interesate relevante și reprezentanți ai țărilor terțe care se vor reuni periodic pentru a se asigura că UE este pe deplin pregătită pentru potențiale provocări în materie de aprovizionare cu alimente.

În cadrul Consiliului Agricultură și Pescuit din decembrie, miniștrii UE au aprobat concluzii privind planul, recunoscând necesitatea de a adapta la exigențele viitorului sistemul alimentar european și de a-l feri de potențiale riscuri și crize. Miniștrii au convenit că învățămintele desprinse ca urmare a pandemiei de COVID-19 ar trebui să stea la baza dezvoltării abordării UE cu privire la viitoare dezastre.

Miniștrii agriculturii din UE au desfășurat o videoconferință în martie 2022 pentru a discuta despre riscul unui impact semnificativ asupra sectorului agroalimentar, ca urmare a invadării Ucrainei de către Rusia. Printre măsurile discutate, Comisia a informat miniștrii cu privire la planul său de activare a mecanismului european de pregătire și răspuns în caz de criză în materie de securitate alimentară (EFSCM) pentru a monitoriza situația pieței.

Regulamentul privind situațiile de urgență pe piața internă și reziliența pieței interne

În septembrie 2024, Consiliul a adoptat Regulamentul privind situațiile de urgență pe piața internă și reziliența pieței interne (IMERA).

Obiectivul IMERA este de a anticipa impactul crizelor viitoare, de a ne pregăti pentru acesta și de a-i răspunde utilizând forța pieței interne.

Pe baza învățămintelor desprinse din situații de urgență, cum ar fi pandemia de COVID-19, războiul Rusiei împotriva Ucrainei și criza aprovizionării cu energie, noul mecanism va consolida piața internă în perioade de criză prin:

  • facilitarea circulației mărfurilor, a serviciilor și a persoanelor
  • monitorizarea lanțurilor de aprovizionare
  • asigurarea accesului la bunuri esențiale
Regulamentul privind situațiile de urgență pe piața internă și reziliența pieței interne

Regulamentul privind situațiile de urgență pe piața internă și reziliența pieței interne

Acordarea de licențe obligatorii

UE a elaborat noi norme privind acordarea de licențe obligatorii aplicabile în întreaga Uniune în caz de criză.

Acordarea de licențe obligatorii îi oferă unui guvern posibilitatea de a-i permite unei părți terțe să utilizeze un brevet fără autorizația titularului brevetului.

În situații de criză, acordarea de licențe obligatorii poate contribui la asigurarea accesului la produse și tehnologii esențiale, de exemplu în cazul în care titularul unui brevet nu are capacitatea de a produce cantitățile necesare dintr-un produs-cheie și în cazul în care un acord voluntar nu este nici disponibil, nici fezabil.

Acordarea de licențe obligatorii ar trebui să se efectueze numai după activarea unui regim de urgență sau de criză la nivelul UE.

La 27 octombrie 2025, Consiliul a aprobat noul regulament, care:

  • subliniază caracterul de ultimă instanță al acordării de licențe obligatorii
  • elimină gazele, cipurile și produsele din domeniul apărării din sfera de aplicare a regulamentului
  • asigură faptul că nu există nicio obligație de a divulga secrete comerciale

Reziliența în fața riscurilor fizice și digitale

În cadrul reuniunii sale din 20-21 octombrie 2022, Consiliul European a condamnat cu fermitate actele de sabotaj săvârșite împotriva infrastructurii critice, inclusiv împotriva conductelor Nord Stream, și a declarat că orice perturbare deliberată a infrastructurii critice sau orice alte acțiuni hibride vor primi un răspuns unit și hotărât din partea UE.

Pentru a consolida reziliența infrastructurii critice, liderii UE au solicitat statelor membre:

  • să ia măsuri urgente și eficace
  • să coopereze între ele, cu Comisia Europeană și cu alți actori relevanți

În prezent, UE lucrează la noi norme pentru a spori reziliența entităților critice fizice și digitale.

Protecția rețelelor și a sistemelor informatice

În 2016, UE a adoptat Directiva privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice (NIS), prima măsură legislativă luată vreodată la nivelul UE cu scopul de a spori cooperarea dintre țările UE cu privire la chestiunea vitală a securității cibernetice.

Directiva a stabilit obligații în materie de securitate pentru operatorii de servicii esențiale din sectoarele critice, cum ar fi spitalele, rețelele energetice, căile ferate, centrele de date, administrațiile publice, laboratoarele de cercetare și fabricile care produc dispozitive medicale și medicamente esențiale. Aceasta a reprezentat, de asemenea, un pas crucial în direcția consolidării rezilienței cibernetice în UE.

Ca parte a Strategiei de securitate cibernetică a UE, în decembrie 2020 Comisia Europeană a propus o directivă NIS revizuită (NIS 2). Noua propunere răspunde evoluției peisajului amenințărilor și ține seama de transformarea digitală a societății noastre, care a fost accelerată de criza provocată de pandemia de COVID-19.

Consiliul și Parlamentul European au ajuns la un acord provizoriu privind noile măsuri, care:

  • vor asigura o mai bună cooperare în materie de riscuri și incidente și o mai bună gestionare a acestora
  • vor extinde domeniul de aplicare al normelor

Protecția infrastructurii critice

În decembrie 2022, Consiliul a adoptat noi norme pentru a se asigura că sectoarele critice, cum ar fi energia, apa, transporturile și sănătatea, sunt în măsură să prevină, să se protejeze, să răspundă, să facă față și să se redreseze în urma:

  • atacurilor hibride
  • dezastrelor naturale
  • amenințărilor teroriste
  • urgențelor de sănătate publică

Normele urmăresc să reducă vulnerabilitățile și să consolideze reziliența fizică a entităților critice.

Entitățile critice sunt entități care furnizează servicii esențiale care sunt indispensabile pentru menținerea funcțiilor societale vitale, a activităților economice, a sănătății și siguranței publice și a mediului. Una dintre componentele esențiale ale unei entități critice este infrastructura sa. Aceasta poate include o resursă, o instalație, un echipament, o rețea sau un sistem necesar pentru furnizarea unui serviciu esențial.

În temeiul noilor norme, entitățile critice vor trebui:

  • să identifice orice riscuri relevante care ar putea perturba în mod semnificativ furnizarea de servicii esențiale
  • să ia măsuri adecvate pentru a asigura reziliența acestora
  • să informeze autoritățile competente cu privire la incidente perturbatoare

În decembrie 2022, Consiliul a adoptat, de asemenea, o recomandare privind reziliența infrastructurii critice, pentru a răspunde actelor de sabotaj asupra conductei Nord Stream.

Recomandarea consolidează capacitatea UE de a-și proteja infrastructura critică și acoperă trei domenii prioritare: pregătirea, răspunsul și cooperarea internațională.

UE a adoptat noi norme pentru a face infrastructurile critice mai reziliente, mai trainice și mai rezistente la șocuri.

Securitatea informatică a sectorului financiar

La 28 noiembrie 2022, Consiliul a adoptat Actul privind reziliența operațională digitală (DORA), cu scopul de a consolida și mai mult securitatea informatică a entităților financiare.

DORA stabilește cerințe uniforme pentru securitatea rețelelor și a sistemelor informatice ale:

  • societăților și organizațiilor care își desfășoară activitatea în sectorul financiar
  • părților terțe critice care le furnizează servicii legate de TIC

Actul creează un cadru de reglementare privind reziliența operațională digitală, prin care toate firmele trebuie să se asigure că pot face față oricărui tip de perturbări și amenințări legate de TIC, pot reacționa și se pot redresa în urma acestora.

Noile norme constituie un cadru foarte robust care va consolida securitatea informatică a sectorului financiar, prevenind și atenuând amenințările cibernetice.

Finanțele digitale

Finanțele digitale