Skip to content

O procedură comună de azil

Regulamentul UE privind procedura comună de azil stabilește norme ce garantează că deciziile privind cererile de protecție internațională sunt luate în mod echitabil și eficient.

Simplificarea procedurii de azil

Pentru a armoniza procedurile UE în privința azilului, regulamentul modificat înlocuiește Directiva privind procedurile de azil. Printre altele, normele revizuite:

  • introduc proceduri obligatorii la frontieră, cu scopul de a se evalua rapid la frontierele externe ale UE dacă cererile sunt nefondate sau inadmisibile
  • instituie standarde pentru drepturile și obligațiile solicitanților de azil
  • împiedică utilizarea abuzivă a sistemului prin prezentarea unor proceduri clare

 

Procedura la frontieră

Regulamentul privind procedura de azil introduce o procedură obligatorie la frontieră pentru anumite categorii de solicitanți cu scopul de a se evalua rapid la frontierele externe ale UE dacă cererile sunt nefondate sau inadmisibile.

Persoanele supuse procedurii de azil la frontieră nu sunt autorizate să intre pe teritoriul statului membru.

Aspecte esențiale ale procedurii la frontieră:

Aceasta introduce o procedură obligatorie la frontieră pentru persoanele care prezintă un risc pentru securitate, care induc în eroare autoritățile prin furnizarea de informații false sau prin nedivulgarea de informații sau care vin din țări cu o rată de recunoaștere scăzută.

Stabilește o capacitate adecvată în fiecare stat membru, în ceea ce privește primirea și resursele umane, pentru a examina în orice moment un anumit număr de cereri ca parte a procedurii la frontieră. La nivelul UE, această capacitate adecvată a fost fixată la 30 000.

Capacitatea adecvată a fiecărui stat membru va fi stabilită pe baza unei formule care ia în considerare:

  • numărul de treceri ilegale ale frontierei
  • sosirile în urma unor operațiuni de căutare și salvare
  • refuzul intrării pe o perioadă de trei ani

Alte aspecte esențiale ale procedurii la frontieră:

Aceasta introduce un sistem de stabilire a priorităților în ceea ce privește persoanele care ar trebui supuse procedurii la frontieră, cu alte cuvinte solicitanții cu probabilitatea mai mare de a fi returnați, care prezintă un risc pentru securitate sau care nu sunt minori sau membri ai familiei. Atunci când procedura la frontieră se aplică acestei din urmă categorii, ar trebui să se acorde prioritate examinării cererilor persoanelor respective.

De asemenea, sunt prevăzute excepții de la procedura la frontieră, de exemplu pentru minorii care nu prezintă un risc pentru securitate sau atunci când nu se poate acorda sprijinul necesar solicitanților cu nevoi procedurale sau de primire speciale.

În ultimul rând, obligă statele membre să instituie un mecanism de monitorizare a drepturilor fundamentale în legătură cu procedura la frontieră.

Drepturile și obligațiile solicitanților de azil

Pe lângă faptul că simplifică mecanismele procedurale, Regulamentul reformat privind procedura de azil stabilește standarde pentru drepturile și obligațiile solicitanților de azil, cum ar fi:

  • garanții procedurale care protejează drepturile solicitanților, de exemplu furnizându-le informații adecvate și în timp util, oferindu-le posibilitatea de a fi ascultați în cadrul unui interviu personal și de a avea acces la servicii de interpretare
  • dreptul la consiliere juridică gratuită pentru toți solicitanții în cursul procedurii administrative, precum și la asistență și reprezentare juridică gratuită în cursul procedurii de recurs
  • acordarea unei atenții sporite persoanelor vulnerabile care au nevoi procedurale speciale, cum ar fi minorii neînsoțiți
Documente și pictograma unei lupe.

garanții procedurale

Pictograma unui ciocănel de judecător.

consiliere juridică gratuită

Două persoane, dintre care una o susține pe cealaltă, cu brațul pe după umeri.

atenție sporită pentru persoanele vulnerabile

Conceptele de țară sigură

Regulamentul privind procedura de azil prevede, de asemenea, norme armonizate pentru stabilirea țărilor sigure, adică țările care nu generează, de regulă, nevoi de protecție sau în care solicitanții de azil nu sunt în pericol. Pentru a stabili dacă o țară terță asigură o protecție eficace se iau în calcul criterii precum:

  • dreptul de a rămâne pe teritoriul țării terțe
  • accesul la mijloace de subzistență suficiente pentru menținerea unui nivel de trai adecvat în raport cu situația generală a țării terțe
  • accesul la îngrijiri de sănătate și la tratamentul de bază al bolilor în condițiile prevăzute în general în țara terță
  • educația în condițiile prevăzute în general în țara terță
  • protecția efectivă care rămâne disponibilă până la găsirea unei soluții durabile

 

Lucrări referitoare la pactul privind migrația și azilul

La 20 decembrie 2023, Consiliul și Parlamentul European au ajuns la un acord cu privire la acest important act legislativ care prezintă procedurile de urmat, precum și cu privire la numeroase alte dosare ale pactului privind migrația și azilul.

La 8 februarie 2024, reprezentanții statelor membre ale UE au aprobat acordul obținut în decembrie, precum și trei acte legislative asupra cărora Consiliul și Parlamentul conveniseră în 2022.

De asemenea, a fost aprobat un regulament privind returnarea la frontieră, care permite aplicarea pactului în cazul țărilor europene cu norme Schengen diferite.

Consiliul a adoptat pactul UE privind migrația și azilul la 14 mai 2024.

Ultima revizuire: 19 februarie 2025