Procedura legislativă ordinară
Ce este procedura legislativă ordinară?
Procedura legislativă ordinară este procedura cea mai utilizată la nivelul UE pentru adoptarea legislației. Se aplică marii majorități a domeniilor de politică ale UE.
În cadrul procedurii, Consiliul UE și Parlamentul European negociază și adoptă în comun acte legislative ale UE. Sunt colegiuitori.
Cum devin propunerile acte legislative ale UE?
Procedura legislativă ordinară pas cu pas
-
1
Propunere
Comisia Europeană propune un nou act legislativ al UE Consiliului și Parlamentului European.
-
2
Examinare (lectură)
Consiliul și Parlamentul examinează fiecare propunerea și o pot modifica. Această examinare se numește lectură. Procedura poate conține cel mult trei lecturi.
-
3
Adoptare
Legea este adoptată dacă Parlamentul și Consiliul cad de acord asupra aceluiași text, indiferent de stadiul lecturii. Dacă nu se ajunge la un acord, legea nu este adoptată.
Peste 85% din actele legislative care intră în sfera procedurii legislative ordinare sunt adoptate la sfârșitul primei lecturi sau la începutul celei de a doua lecturi.
Propunerea legislativă
Comisia Europeană are responsabilitatea de a propune noi acte legislative ale UE. Este vorba de ceea ce se numește drept de inițiativă. Activitatea sa este orientată de prioritățile politice convenite de Consiliul European și stabilite în programul de lucru al Comisiei.
Comisia trimite propunerea legislativă Consiliului și Parlamentului European.
În același timp, transmite propunerea parlamentelor naționale spre examinare. După caz, propunerea este transmisă și altor instituții și organe ale UE, cum ar fi Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, pentru aviz.
Poate Consiliul să facă propuneri legislative?
Deși Comisia elaborează, de regulă, propuneri legislative din proprie inițiativă, Consiliul, Parlamentul sau cetățeni ai UE (prin intermediul unei inițiative cetățenești europene) pot solicita la rândul lor Comisiei să prezinte o propunere legislativă. Comisia decide apoi dacă să acționeze sau nu. În orice caz, ea trebuie să își motiveze decizia.
Există doar câteva excepții de la dreptul de inițiativă al Comisiei. De exemplu, în anumite domenii de cooperare judiciară, statele membre ale UE pot prezenta o propunere legislativă dacă aceasta este susținută de cel puțin un sfert din toate statele membre.
Examinarea propunerii
După ce primesc propunerea, Consiliul și Parlamentul o examinează fiecare în detaliu.
În cadrul Consiliului sunt implicate două grupuri de pregătire la fiecare lectură:
- un grup de lucru format din experți naționali dezbat aspectele tehnice ale propunerii
- Coreper (Comitetul Reprezentanților Permanenți compus din ambasadorii statelor membre la UE) abordează chestiuni mai sensibile sau politice
Prin intermediul grupurilor de pregătire, Consiliul încearcă să ajungă la o poziție comună privind propunerea, asupra căreia să convină toate statele membre.
Parlamentul European își pregătește poziția prin dezbateri în cadrul comisiilor sale competente.
Prima lectură
Parlamentul European își adoptă poziția în primă lectură, acceptând sau modificând propunerea.
Consiliul examinează poziția Parlamentului și:
- o poate aproba: actul legislativ este adoptat
- poate propune modificări: textul modificat revine la Parlament pentru o a doua lectură
Termen: nu există nicio limită de timp pentru prima lectură.
De asemenea, Consiliul poate adopta o abordare generală urmând o linie politică, ceea ce permite Parlamentului să vadă direcția în care se îndreaptă discuțiile din cadrul Consiliului și poate impulsiona negocierile. În general, acest lucru se întâmplă înainte ca Parlamentul European să își adopte poziția în primă lectură. Abordarea generală nu înlocuiește însă poziția formală în primă lectură a Consiliului.
Documentele de abordare generală care sunt făcute publice se regăsesc în registrul oficial al documentelor Consiliului.
A doua lectură
Dacă nu se ajunge la un acord în primă lectură, atât Parlamentul, cât și Consiliul continuă să își examineze reciproc pozițiile.
Mai întâi, Parlamentul examinează poziția în primă lectură a Consiliului și:
- o poate aproba: actul legislativ este adoptat
- o poate respinge: actul legislativ nu este adoptat și procedura se încheie
- poate propune amendamente: textul modificat revine la Consiliu
Consiliul examinează amendamentele Parlamentului și:
- poate aproba toate amendamentele: actul legislativ este adoptat
- poate să nu aprobe toate amendamentele: este convocat un comitet de conciliere
Termen: trei luni pentru fiecare instituție, cu posibilitatea de prelungire cu încă o lună.
Negocierea de compromisuri prin triloguri
În oricare etapă a procedurii, Consiliul și Parlamentul pot organiza reuniuni informale, cunoscute drept triloguri, pentru a încerca să își apropie pozițiile.
La triloguri participă reprezentanți ai Consiliului, ai Parlamentului și ai Comisiei. Ele pot consta în discuții tehnice între experți, dar și în negocieri politice între ambasadori sau miniștri și deputați în Parlamentul European. Din partea Consiliului, negocierile sunt conduse de reprezentanți ai țării care deține președinția prin rotație a Consiliului.
Orice acord informal la care se ajunge în cadrul unui trilog trebuie să fie aprobat în mod formal de fiecare instituție.
Istoricul procedurii
Adoptarea în comun a legislației UE de către Consiliu și Parlament a fost introdusă prin Tratatul de la Maastricht (1993) sub denumirea „procedură de codecizie”. Inițial, nu se aplica decât într-un număr limitat de domenii, cum ar fi piața unică, imigrația, politica socială și mediul.
Domeniul său de aplicare a fost apoi extins prin:
- Tratatul de la Amsterdam (1999) și Tratatul de la Nisa (2003), care au adăugat noi domenii de politică
- Tratatul de la Lisabona (2009), care a făcut din procedura de codecizie principala procedură decizională pentru majoritatea actelor legislative ale UE și a redenumit-o „procedură legislativă ordinară”
Temei juridic
Procedura legislativă ordinară este definită la articolele 289 și 294 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
A se vedea și
Rolul Consiliului în procesul decizional al UE
Registrul oficial al documentelor Consiliului
Cum este organizată activitatea Consiliului ?
Ultima revizuire: 17 iunie 2026