Comitetul de conciliere

Ce este comitetul de conciliere?

În cadrul procedurii legislative ordinare, poate fi convocat un comitet de conciliere atunci când Consiliul nu aprobă amendamentele Parlamentului la o propunere legislativă în a doua lectură. Etapa de conciliere este ultima ocazie de a ajunge la un acord între cei doi colegiuitori.

Dacă nu se ajunge la un acord în cadrul comitetului de conciliere, actul legislativ nu se adoptă.

Comitetul este format din reprezentanți ai celor 27 de state membre și dintr-un număr egal de deputați în Parlamentul European. Este coprezidat de președintele Parlamentului și de președinția prin rotație a Consiliului. Comisia participă la rândul său la reuniuni, încercând să concilieze diferitele poziții.

Dispoziția privind comitetul de conciliere este prevăzută la articolul 294 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

• Articolul 294 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene)

O situație rar întâlnită în ultimii ani

Din 1999, doar 9% din legislația adoptată în cadrul procedurii legislative ordinare a fost supusă concilierii.

În prezent, peste 90% din actele legislative care fac obiectul procedurii legislative ordinare sunt adoptate la încheierea primei lecturi sau la începutul celei de a doua lecturi.

Între 2014 și 2025 nu au existat proceduri de conciliere.

În 2026, pentru prima dată în peste 10 ani, a fost convocat un comitet de conciliere în legătură cu o propunere privind drepturile pasagerilor din transportul aerian.

Cum se desfășoară procedura de conciliere?

Comitetul de conciliere trebuie să fie convocat în termen de cel mult șase săptămâni (sau opt, dacă s-a solicitat o prelungire) de la încheierea celei de a doua lecturi a propunerii de act legislativ. Scopul urmărit este de a ajunge la un acord asupra unui text comun pe baza pozițiilor adoptate de cele două instituții în a doua lectură.

Comitetul de conciliere dispune de șase săptămâni pentru a ajunge la un acord asupra unui text comun. Această perioadă poate fi prelungită cu cel mult două săptămâni, la cererea Parlamentului sau a Consiliului.

Dacă nu se ajunge la un acord în acest interval, legislația propusă nu poate fi adoptată.

Dacă se obține un text comun, acesta va trebui să fie apoi adoptat de Parlament și de Consiliu. Va avea loc atunci cea de a treia lectură a propunerii legislative. La această a treia lectură nu se poate modifica formularea textului comun. Ambele instituții dispun de șase săptămâni pentru a-și exercita votul cu privire la actul în cauză. Această perioadă poate fi prelungită cu cel mult două săptămâni.

Pentru a fi adoptat, textul trebuie să obțină:

• majoritate absolută în Parlament
• majoritate calificată în Consiliu

Dacă nici Parlamentul, nici Consiliul nu votează textul comun sau dacă îl resping în cursul perioadei respective, actul legislativ propus nu se adoptă.

În acest caz, Comisia poate prezenta o nouă propunere legislativă pe aceeași temă.

A se vedea și