Normele UE privind coordonarea sistemelor de securitate socială
Coordonarea între țările UE asigură faptul că cetățenii UE își pot transfera drepturile de securitate socială atunci când se deplasează și lucrează în Europa.
Priorități și principii
Normele privind coordonarea sistemelor de securitate socială urmăresc să asigure că cetățenii nu vor fi dezavantajați de faptul că lucrează sau trăiesc în alt stat membru.
Normele UE privind coordonarea sistemelor de securitate socială se aplică în ceea ce privește:
- prestațiile de boală, de maternitate și prestațiile de paternitate echivalente
- pensiile pentru limită de vârstă, prestațiile de pensionare anticipată și cele de invaliditate
- prestațiile de urmaș și ajutoarele de deces
- prestațiile de șomaj
- prestațiile familiale
- prestațiile pentru accidente de muncă și boli profesionale
UE dispune de norme pentru a coordona interacțiunea dintre sistemele naționale de securitate socială. Toate țările sunt libere să decidă ce persoane sunt supuse asigurărilor obligatorii în temeiul legislației lor, ce prestații sunt acordate și în ce condiții.
Normele privind coordonarea sistemelor de securitate socială nu permit ca o persoană să rămână fără protecție sau să beneficieze de o acoperire dublă într-o situație transfrontalieră.
Printre principalele priorități ale acestei coordonări se numără:
- să contribuie la echitatea socială și la o piață comună mai aprofundată și mai echitabilă
- să stabilească norme clare, echitabile și aplicabile, care sunt esențiale pentru facilitarea mobilității forței de muncă
- să faciliteze libera circulație a lucrătorilor, unul dintre pilonii esențiali ai pieței interne, consolidând în același timp instrumentele prin care autoritățile naționale combat abuzurile și fraudele
Normele UE privind securitatea socială se bazează pe patru principii:
- numai o singură țară: cetățenilor li se aplică legislația unei singure țări la un anumit moment, astfel încât nu plătesc contribuții decât într-o singură țară
- egalitatea de tratament: cetățenii au aceleași drepturi și obligații ca resortisanții țării în care sunt acoperiți de sistemul de asigurări
- cumularea: atunci când cetățenii solicită o prestație, perioadele anterioare în care au fost asigurați, au lucrat sau au locuit în alte țări sunt luate în considerare, dacă este necesar
- principiul transferului: cetățenii care au dreptul la o prestație în numerar din partea unei țări ar trebui, în mod normal, să o primească chiar dacă locuiesc în altă țară
Principalele modificări propuse
Actualele norme ale UE privind coordonarea sistemelor de securitate socială sunt în vigoare din data de 1 mai 2010. Cu toate acestea, atât piața muncii și societatea, cât și sistemele naționale de securitate socială și jurisprudența Curții evoluează în mod constant.
Prin urmare, sunt necesare modificări specifice pentru a se asigura faptul că normele sunt echitabile și mai ușor de aplicat și că este facilitată asigurarea respectării acestora.
În vederea modernizării și a simplificării normelor existente și pentru a asigura o repartizare echitabilă între statele membre a sarcinii reprezentate de costurile de securitate socială, Comisia Europeană a prezentat în decembrie 2016 o propunere de revizuire a normelor de coordonare.
Principalul obiectiv al revizuirii este continuarea modernizării normelor UE privind coordonarea sistemelor de securitate socială, prin:
- facilitarea și mai mult a exercitării drepturilor cetățenilor
- asigurarea clarității juridice
- asigurarea repartizării corecte și echitabile a sarcinii financiare
- promovarea simplității administrative și a forței executorii a reglementărilor
Regulamentul se axează pe mai multe domenii importante în care ar urma să fie introduse următoarele norme:
Prestațiile de șomaj
Cetățenii UE ar urma să aibă posibilitatea de a-și exporta prestațiile de șomaj în alte țări decât țara lor de reședință pentru o durată minimă de 6 luni.
Este introdusă o normă specifică pentru lucrătorii frontalieri care vor putea să își exporte prestațiile de șomaj pe o durată de până la 15 luni, cu excepția cazului în care perioada în care persoana are dreptul la prestații este mai scurtă.
Statul competent în domeniul securității sociale pentru această categorie de lucrători va deveni statul activității profesionale după 6 luni de încadrare în muncă, activitate independentă sau asigurare.
Legislația aplicabilă lucrătorilor trimiși
Lucrătorii care desfășoară o activitate salariată și lucrătorii care desfășoară o activitate independentă ar urma să facă obiectul unei perioade de 3 luni de afiliere prealabilă la sistemul de securitate socială al statului lor membru de origine, înainte să poată fi trimiși să muncească într-un alt stat membru.
Durata maximă a afilierii la sistemul de securitate socială al statului membru care trimite lucrătorii este menținută la 24 de luni. Se prevede o perioadă de întrerupere de minimum 2 luni atât pentru persoanele care desfășoară o activitate salariată, cât și pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă între oricare două perioade de 24 de luni.
Prestațiile familiale
Propunerea codifică Hotărârea Wiering (C-347/12) și clarifică astfel diferența dintre prestațiile familiale în numerar, care au ca scop principal înlocuirea veniturilor neobținute din motiv de creștere a copilului, pe de o parte, și restul prestațiilor familiale, pe de alta.
Accesul cetățenilor mobili inactivi din punct de vedere economic la anumite prestații sociale
Pentru a asigura o mai mare claritate juridică, propunerea conține o listă cu jurisprudență relevantă a Curții de Justiție și prevede că, în conformitate cu legile și practicile naționale, cetățenilor mobili nu ar trebui să le fie interzis să contribuie la sistemele de asigurare de sănătate.
Prestațiile pentru îngrijirea pe termen lung
Regulamentul ar urma să introducă o definiție a prestațiilor pentru îngrijirea pe termen lung și clarifică suplimentar, în capitolul dedicat asigurărilor de sănătate, elementele procesului relevant.
Revizuirea normelor actuale
La 22 aprilie 2026, Consiliul a ajuns la un acord provizoriu cu Parlamentul European cu privire la normele actualizate privind coordonarea sistemelor naționale de securitate socială. Revizuirea urmărește să modernizeze normele, făcându-le mai clare, mai echitabile și mai ușor de pus în aplicare.
Ambasadorii statelor membre la UE au aprobat acordul provizoriu la 29 aprilie 2026.
Acordul provizoriu necesită încă aprobarea Parlamentului European. Ulterior, după revizuirea de către experții juriști-lingviști, acesta va fi adoptat formal de ambele instituții.
- Consiliul și Parlamentul ajung la un acord provizoriu privind coordonarea securității sociale (comunicat de presă, 22 aprilie 2026)
- Coordonarea securității sociale: reprezentanții statelor membre ale UE confirmă acordul provizoriu (29 aprilie 2026, comunicat de presă)
Negocieri anterioare
Temeiul juridic pentru revizuire propus este articolul 48 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care prevede că Parlamentul European și Consiliul hotărăsc în conformitate cu procedura legislativă ordinară.
Consiliul coordonează pozițiile statelor membre privind noua propunere. Consiliul a început să examineze propunerea în ianuarie 2017 și miniștrii au purtat discuții cu privire la aceasta în mai multe rânduri.
Consiliul a ajuns la două poziții de negociere parțiale („abordări generale”), în octombrie și în decembrie 2017, privind următoarele capitole ale propunerii:
- accesul cetățenilor mobili inactivi din punct de vedere economic la anumite prestații sociale
- legislația aplicabilă lucrătorilor detașați și trimiși și persoanelor care lucrează în două sau mai multe state membre
- prestațiile pentru îngrijirea pe termen lung
- prestațiile familiale
La 21 iunie 2018, Consiliul a convenit asupra poziției sale de negociere complete. Pe baza acestui mandat, președinția Consiliului a început negocierile cu Parlamentul European din moment ce acesta din urmă și-a adoptat poziția.
- Coordonarea sistemelor de securitate socială: Consiliul aprobă abordarea generală (comunicat de presă, 21.6.2018)
- Procedura legislativă ordinară (informații generale)
Context
De mai mulți ani, UE dispune de un cadru pentru coordonarea sistemelor de securitate socială ale statelor membre pentru a facilita mobilitatea forței de muncă. Coordonarea sistemelor de securitate socială în cadrul UE urmărește să asigure că fiecare cetățean UE și fiecare resortisant al unei țări terțe care locuiește în UE are un acces echitabil la securitatea socială, indiferent de țara în care locuiește.
Între timp, legislația UE privind coordonarea sistemelor de securitate socială a evoluat împreună cu aprofundarea integrării europene, precum și ca urmare a extinderii UE.
În prezent, normele de coordonare sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 883/2004 și în Regulamentul (CE) nr. 987/2009 de punere în aplicare a acestuia.
Acest proiect legislativ modifică Regulamentele 883/2004 și 987/2009 privind coordonarea sistemelor de securitate socială. Revizuirea urmărește:
- clarificarea circumstanțelor în care statele membre pot limita accesul la prestațiile sociale solicitate de cetățenii mobili ai UE inactivi din punct de vedere economic
- stabilirea unui regim coerent pentru coordonarea prestațiilor pentru îngrijirea pe termen lung
- propunerea unor noi modalități de coordonare a prestațiilor de șomaj în cazurile transfrontaliere
- introducerea de noi dispoziții pentru coordonarea prestațiilor familiale
- clarificarea normelor privind lucrătorii detașați
Ultima revizuire: 29 aprilie 2026
Drepturile de securitate socială la nivel transfrontalier
UE urmărește ca cetățenilor săi să le fie mai ușor să se deplaseze în Europa și să lucreze în altă țară din UE, precum și să le protejeze drepturile de securitate socială atunci când își exercită aceste drepturi.
Posibilitatea de a se deplasa și a lucra în altă țară a UE este un drept fundamental al tuturor cetățenilor UE și una dintre pietrele de temelie ale pieței unice. Cu toate acestea, libera circulație nu ar fi posibilă în lipsa normelor UE privind coordonarea sistemelor de securitate socială.
Normele UE privind coordonarea drepturilor de securitate socială nu înlocuiesc sistemele naționale cu un sistem european unic, ci urmăresc să le coordoneze. Sistemele de securitate socială țin de competența exclusivă a statelor membre și nu sunt armonizate în UE.
Unde se aplică normele privind coordonarea sistemelor de securitate socială?
Aceste norme le asigură protecția oferită de securitatea socială celor care se deplasează și lucrează în Europa (UE27, Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția).
Cetățenii UE au dreptul:
Coordonarea drepturilor de securitate socială din UE cu cele din Regatul Unit
În urma ieșirii Regatului Unit din UE, începând cu 1 ianuarie 2021 există norme specifice de coordonare. Drepturile persoanelor vizate de Acordul de retragere încheiat între UE și Regatul Unit continuă să fie protejate.
Pentru persoanele care nu sunt vizate de Acordul de retragere, coordonarea sistemelor de securitate socială dintre UE și Regatul Unit este reglementată de protocolul relevant la Acordul comercial și de cooperare. Deși este similar cu normele UE și are un domeniu de aplicare cuprinzător, protocolul nu prevede un nivel de protecție identic cu cel al normelor UE.