Cum funcționează politica fiscală a UE

Ce este fiscalitatea?

Fiscalitatea joacă un rol esențial în susținerea coeziunii sociale și a suveranității unei țări și reprezintă coloana vertebrală financiară a unei guvernanțe eficace.

Veniturile publice reprezintă principala sursă de finanțare a funcțiilor publice esențiale, cum ar fi educația, asistența medicală, bunăstarea, siguranța, cercetarea și sistemele de infrastructură publică.

Veniturile fiscale permit, de asemenea, țărilor să finanțeze decizii-cheie care modelează atât economia, cât și societatea.

În UE, aproape 90% din veniturile aflate la dispoziția guvernelor naționale provin din impozite. Acest lucru subliniază importanța asigurării faptului că sistemele fiscale din statele membre sunt capabile să genereze veniturile necesare. În cazul în care veniturile sunt insuficiente, țara ar putea fi nevoită să recurgă la împrumuturi, ceea ce duce la contractarea de datorii viitoare.

Tipuri de impozitare în UE

UE nu poate impune și nu impune impozite cetățenilor sau întreprinderilor. Responsabilitatea în acest sens revine exclusiv statelor membre la nivel individual.

Aceasta înseamnă că valoarea impozitelor pe care europenii le plătesc este stabilită de propriile lor guverne naționale.

Impozitele se încadrează în două categorii principale: directe și indirecte.

Impozitare directă

impozitul pe venit

impozitul pe profit

Impozitare indirectă

taxa pe valoarea adăugată (TVA)

accizele la alcool, tutun și energie

Impozitare directă

Impozitele directe sunt percepute unei persoane sau unei societăți (întreprinderi). Printre acestea se numără, de exemplu, impozitul pe venit, impozitul pe profit și impozitul pe proprietate.

Legislația UE în acest domeniu se limitează la alinierea (armonizarea) anumitor aspecte ale legislațiilor statelor membre. Acest lucru poate fi realizat numai în măsura în care este necesar pentru a îmbunătăți funcționarea pieței unice a UE și pentru a aborda provocările transfrontaliere comune, cum ar fi evaziunea fiscală sau planificarea fiscală agresivă.

Impozitare indirectă

Impozitele indirecte se aplică unei tranzacții. Exemple de astfel de impozite sunt taxa pe valoarea adăugată (TVA) pe vânzarea de bunuri și servicii sau accizele la alcool, produse din tutun și energie. În aceste cazuri, consumatorul plătește impozitul ca parte a prețului de achiziție, iar vânzătorul transferă autorităților valoarea impozitului datorat.

Legislația UE în acest domeniu implică adesea armonizarea legislațiilor naționale. În cazul în care normele fiscale pentru vânzarea de bunuri și servicii diferă foarte mult la nivelul UE, acest lucru poate denatura concurența între întreprinderi și poate îngreuna comerțul transfrontalier.

De ce este necesară o politică fiscală a UE?

Impozitele joacă un rol esențial în determinarea prețului bunurilor și serviciilor și influențează, de asemenea, comportamentul investitorilor și al consumatorilor. Prin urmare, politica fiscală poate stimula productivitatea, sporind investițiile și inovarea.

Economiile din UE se confruntă cu impactul schimbărilor majore de la nivel mondial, cum ar fi schimbările demografice, digitalizarea și globalizarea, precum și cu efectele schimbărilor climatice, redresarea post-COVID și consecințele invadării Ucrainei de către Rusia.

Aceste provocări afectează reziliența sistemelor fiscale, creând astfel o nevoie tot mai mare de aliniere la evoluțiile economice actuale și viitoare.

Implicarea la nivelul UE este necesară pentru a asigura că normele și politicile fiscale sunt compatibile cu funcționarea pieței unice a UE. Această aliniere este esențială pentru a valorifica pe deplin potențialul pieței unice, de care beneficiază peste 400 de milioane de cetățeni ai UE și milioane de întreprinderi.

Obiectivele UE în materie de impozitare

• Finanțarea bugetului UE

Acțiunile recente ale UE în domeniul fiscal

UE lucrează la o legislație în domeniul fiscal, pentru a sprijini competitivitatea și creșterea, pentru a simplifica activitățile comerciale în întreaga UE, pentru a reduce costurile de asigurare a conformității, pentru a îmbunătăți procedurile fiscale și pentru a combate frauda fiscală.

Aceste eforturi legislative vizează crearea unui mediu fiscal mai echitabil și mai eficient, prin:

• evitarea dublei impozitări a investițiilor transfrontaliere
• reducerea costurilor pentru întreprinderile transfrontaliere
• combaterea evitării obligațiilor fiscale
• impozitarea în era digitală
• modernizarea sistemului de TVA
• consolidarea cooperării administrative între statele membre

Evitarea dublei impozitări a investițiilor transfrontaliere

În cazul în care un rezident al UE efectuează o investiție în titluri de valoare într-un alt stat membru, plățile primite în schimb sunt supuse unui impozit reținut la sursă în statul membru de rezidență, precum și în statul membru de investiție.

Pentru a evita dubla impozitare, investitorul nerezident este obligat ulterior să depună o cerere de rambursare a surplusului de impozit reținut de statul sursă. Aceste proceduri de rambursare sunt, de regulă, împovărătoare, îndelungate și costisitoare.

Pentru a aborda acest aspect, la 10 decembrie 2024, Consiliul a adoptat o directivă privind reducerea mai rapidă și mai sigură a surplusului de impozit reținut la sursă, cunoscută sub denumirea FASTER.

Noile reguli:

• vor introduce două proceduri accelerate care completează actuala procedură standard de rambursare: o procedură de „reducere la sursă a impozitului reținut” și un sistem de „rambursare rapidă”, care vor face procesul de reducere mai rapid și îl vor armoniza la nivelul UE
• vor introduce un certificat digital comun al UE de rezidență fiscală (eCRF) pe care investitorii plătitori de impozite îl vor putea utiliza pentru a beneficia de procedurile accelerate de obținere a reducerii impozitului reținut la sursă
• vor stabili o obligație de raportare standardizată pentru intermediarii financiari (cum ar fi băncile sau platformele de investiții), care va facilita detectarea de către autoritățile fiscale naționale a potențialelor fraude sau abuzuri fiscale

• Fiscalitate: Consiliul adoptă norme noi pentru procedurile privind reținerea impozitului la sursă (FASTER) (comunicat de presă, 10 decembrie 2024)

Reducerea costurilor pentru întreprinderile transfrontaliere

În pofida faptului că piața unică a UE este strâns integrată, întreprinderile se confruntă în continuare cu obstacole legate de impozitare, deoarece trebuie să respecte 27 de sisteme naționale diferite de impozitare a societăților. Acest lucru duce la costuri ridicate și la incertitudine pentru întreprinderile transfrontaliere.

În septembrie 2023, Comisia a propus inițiativa Întreprinderile din Europa: cadru de impozitare a profitului (BEFIT), în vederea reducerii costurilor de asigurare a conformității fiscale pentru întreprinderile transfrontaliere. Propunerea include:

• un set de norme comun pentru calcularea bazei de impozitare pentru societățile care fac parte din același grup
• o bază fiscală agregată unică pentru toți membrii grupului
• cota grupului BEFIT din baza fiscală agregată va fi calculată pe baza mediei rezultatelor impozabile din cele trei exerciții financiare anterioare

Aceste norme ar urma să se aplice marilor grupuri care își desfășoară activitatea în UE, cu posibilitatea participării și a întreprinderilor mijlocii. Se consideră că o întreprindere face parte dintr-un grup mare dacă are un venit anual combinat de cel puțin 750 de milioane EUR, iar societatea-mamă deține o participație de cel puțin 75%.

• Întreprinderile din Europa: cadru de impozitare a profitului (Comisia Europeană)

Combaterea evitării obligațiilor fiscale

Evitarea obligațiilor fiscale costă statele membre miliarde de euro pe an. Globalizarea și progresul tehnologic au facilitat aceste activități în mod semnificativ.

UE a jucat un rol esențial în oferirea de asistență statelor membre cu scopul de a-și coordona reglementările fiscale pentru a asigura condiții de concurență echitabile. Codul de conduită (impozitarea întreprinderilor) este instrumentul emblematic care promovează concurența fiscală loială, atât în cadrul UE, cât și la nivel mondial.

Având în vedere caracterul global al concurenței fiscale neloiale, UE promovează buna guvernanță fiscală și combate evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale la nivel internațional. Consiliul publică periodic lista UE a jurisdicțiilor necooperante, care include jurisdicțiile care nu au îndeplinit criteriile de bună guvernanță fiscală sau care au refuzat să respecte aceste criterii.

• Combaterea evitării obligațiilor fiscale în UE
• Lista UE a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale

Impozitarea în era digitală

Impozitarea economiei digitale este o componentă relativ nouă a politicii fiscale, care reflectă necesitatea de a aborda provocările generate de creșterea economiei digitale.

Economia digitală a generat numeroase beneficii pentru cetățeni și pentru întreprinderi. În același timp, însă, noile modele de afaceri și creșterea anumitor activități digitale au exercitat presiuni asupra normelor tradiționale ale sistemelor naționale de impozitare.

Prin urmare, normele fiscale trebuie adaptate pentru a fi aduse în era digitală. Toate sectoarele economiei ar trebui să își plătească partea de impozite care le revine în mod echitabil și să contribuie la funcționarea societății.

Aceste chestiuni s-au numărat printre principalele priorități ale Consiliului începând din 2017.

• Impozitarea economiei digitale

Modernizarea sistemului de TVA

TVA în era digitală

Taxa pe valoarea adăugată (TVA) este o sursă esențială de venituri pentru statele membre ale UE, contribuind la finanțarea serviciilor publice esențiale precum educația, asistența medicală și transportul public. Cu toate acestea, sume semnificative din veniturile din TVA se pierd în continuare din cauza fraudei, a administrării defectuoase, a falimentelor, a insolvenței și a altor factori.

Pentru a moderniza actualul sistem de TVA și a-l integra în era digitală, Consiliul a adoptat pachetul privind TVA în era digitală la 11 martie 2025. Noile norme vizează combaterea fraudei în materie de TVA, sprijinirea întreprinderilor și stimularea digitalizării în întreaga UE.

Pachetul include măsuri de îmbunătățire și extindere a domeniului de acoperire al „ghișeelor unice” existente, permițând unui număr mai mare de întreprinderi să își îndeplinească obligațiile în materie de TVA prin intermediul unui portal online unic, într-o singură limbă.

În plus, platformele online pentru transportul de persoane și serviciile de închiriere de locuințe pe termen scurt vor avea obligația de a colecta și a transfera TVA-ul către autoritățile fiscale în cazul în care prestatorii de servicii beneficiază la nivel individual de scutire.

Pachetul introduce, de asemenea, obligații de raportare complet digitală bazată pe facturarea electronică, cu scopul de a face raportarea în materie de TVA pentru întreprinderile transfrontaliere din UE în întregime digitală până în 2030.

• Fiscalitate: Consiliul adoptă pachetul „TVA în era digitală” (comunicat de presă, 11 martie 2025)
• Taxa pe valoarea adăugată (TVA) în UE

Certificatul electronic de scutire de TVA

Ca parte a eforturilor sale de modernizare a sistemului de TVA, la 18 februarie 2025, Consiliul a adoptat noi norme prin care se introduce un certificat fiscal electronic pentru scutirile de TVA.

Certificatele pe suport de hârtie, utilizate atunci când bunurile sunt scutite de TVA, vor fi înlocuite cu un formular electronic. Certificatul digital va simplifica și va raționaliza procesul atunci când astfel de bunuri sunt importate pentru ambasade, organizații internaționale sau forțe armate.

Noile măsuri vor intra în vigoare la 1 iulie 2031, cu o perioadă suplimentară de tranziție de un an, în cursul căreia statele membre vor putea utiliza atât formularul electronic, cât și cel pe suport de hârtie.

• Fiscalitate: Consiliul adoptă un nou certificat electronic de scutire de TVA pentru a înlocui formularele pe suport de hârtie (comunicat de presă, 18 februarie 2025)

Consolidarea cooperării administrative între statele membre

În UE, contribuabilii pot fi nevoiți să declare în țara lor de reședință toate veniturile obținute în restul lumii. În timp ce autoritățile fiscale pot urmări veniturile obținute la nivel național prin măsuri precum reținerea impozitelor la sursă sau raportarea națională, asigurarea declarării de către contribuabili a veniturilor obținute în străinătate este mai dificilă.

În temeiul Directivei privind cooperarea administrativă (DAC), statele membre ale UE contribuie la prevenirea evaziunii fiscale prin schimbul automat, spontan și la cerere de informații relevante din punct de vedere fiscal. Din acest motiv, cetățenilor și întreprinderilor le este mai greu să își ascundă activele sau veniturile de autoritățile fiscale. În vigoare din 2014, DAC joacă un rol esențial în promovarea transparenței fiscale și în încurajarea cooperării între statele membre ale UE.

În 2023, Consiliul a extins domeniul de aplicare al DAC și a adăugat norme privind raportarea și schimbul automat de informații privind veniturile din tranzacțiile cu criptoactive și privind soluțiile fiscale anticipate pentru persoanele cele mai înstărite (cu disponibilități financiare ridicate).

În 2025, Consiliul a adoptat o directivă (DAC9) de modificare a DAC existentă pentru a consolida cooperarea și schimbul de informații cu privire la impozitarea efectivă minimă a societăților. Noua directivă va ajuta întreprinderile multinaționale și marile întreprinderi naționale să își îndeplinească obligațiile de raportare fiscală în temeiul acordului mondial G20/OCDE.

Statele membre vor trebui să pună în aplicare noile norme până la 31 decembrie 2025.

• Consiliul adoptă norme vizând extinderea cooperării și a schimbului de informații între autoritățile fiscale în ceea ce privește impozitarea efectivă minimă a societăților (comunicat de presă, 14 aprilie 2025)

Consiliul în calitate de legiuitor unic al UE

Legislația fiscală de la nivelul UE este adoptată de Consiliu, care acționează în calitate de legiuitor unic, astfel cum se prevede în tratatele Uniunii Europene. Parlamentul European este consultat, dar nu are competențe legislative în acest domeniu. Aceasta este o procedură legislativă specială.

Directivele sau regulamentele sunt adoptate prin vot unanim în cadrul Consiliului. Nu se poate vota „împotrivă” dacă Consiliul adoptă acte legislative în acest domeniu.

Procesul legislativ începe cu propunerea Comisiei Europene privind o nouă legislație fiscală a UE sau privind modificări ale legislației existente.

• Proceduri legislative speciale

A se vedea și