Ajutorul umanitar
UE, împreună cu cele 27 de state membre ale sale, reprezintă principalul donator de ajutor umanitar pentru populațiile afectate de dezastre din întreaga lume. Scopul asistenței UE este de a salva vieți, de a preveni și reduce suferința umană și de a susține demnitatea umană.
Ajutor pentru persoanele cele mai vulnerabile
UE oferă asistență umanitară persoanelor aflate în dificultate din țări din afara UE care au fost afectate de dezastre naturale sau provocate de om. Se acordă o atenție deosebită celor mai vulnerabile victime.
Printre cei care au nevoie de ajutor umanitar se numără:
- populații care se confruntă cu malnutriție și foamete
- refugiați și persoane strămutate în interiorul țării
- victime ale conflictelor armate și ale altor forme de violență fizică sau psihologică
- persoane ale căror locuințe sau mijloace de subzistență au fost distruse
Printre exemplele de dezastre naturale și provocate de om se numără conflictele armate, tulburările civile, secetele, inundațiile, cutremurele, tsunamiurile și uraganele.
Crize umanitare fără precedent
Potrivit Organizației Națiunilor Unite, nevoile umanitare fără precedent de astăzi sunt determinate în principal de o combinație de conflicte armate cronicizate, schimbări climatice accelerate și instabilitate economică mondială. Aceste crize se suprapun între ele din ce în ce mai mult, creând „situații de urgență complexe”, în care dezastrele, războiul și sărăcia se amplifică reciproc.
În 2026, 239 de milioane de persoane au nevoie urgentă de asistență umanitară, după ce anul 2025 a fost marcat de operațiuni umanitare drastic reduse și de un număr record de atacuri mortale asupra lucrătorilor umanitari.
Războaiele, cum ar fi cele din Sudan, Gaza sau Ucraina, duc la strămutarea a milioane de persoane și provoacă victime în rândul civililor. Până la jumătatea anului 2025, peste 117 milioane de persoane din întreaga lume au fost strămutate forțat, cu încălcări masive ale dreptului internațional umanitar.
Principalul donator de ajutor umanitar
Ajutorul umanitar este o componentă fundamentală a politicii externe a UE, o expresie a valorii universale a solidarității între oameni și un imperativ moral.
UE și cele 27 de state membre ale sale reprezintă împreună cel mai mare donator de ajutor umanitar din lume. Potrivit datelor ONU, acestea au furnizat 40% din asistența umanitară acordată la nivel mondial în 2025.
Ajutorul umanitar este o competență partajată între UE și statele sale membre, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Fiecare stat membru decide cu privire la cuantumul finanțării pe care dorește să o pună la dispoziție, crizele la care dorește să răspundă și organizația sau fondul umanitar pe care dorește să îl finanțeze.
UE completează și susține eforturile statelor membre prin bugetul său. Bugetul pe termen lung al UE pentru perioada 2021-2027 include o linie dedicată ajutorului umanitar, cu un total de 11,57 miliarde de euro alocate pentru perioada de șapte ani sau aproximativ 1,65 miliarde de euro pe an. Bugetul UE pentru ajutor umanitar pe 2025 se ridică la 1,9 miliarde de euro.
Începând din 1992, UE a oferit ajutor umanitar în peste 110 țări, ajungând la milioane de persoane din întreaga lume în fiecare an.
În prezent, UE furnizează ajutor umanitar în toate zonele principale afectate de crize, inclusiv Gaza, Siria, Sudan, Sudanul de Sud, Ucraina, Sahel, Yemen, Myanmar/Birmania, Republica Democratică Congo, Afganistan și Haiti.
Asistența pentru protecție civilă
În regiunile cele mai vulnerabile ale lumii, ajutorul umanitar al UE merge, de regulă, mână în mână cu asistența în materie de protecție civilă. Experți din ambele domenii colaborează îndeaproape pentru a asigura un răspuns cât mai coerent și mai eficace.
Mecanismul de protecție civilă al UE, care este instrumentul UE de coordonare a asistenței pentru țările afectate de dezastre, poate fi activat numai dacă o țară din UE sau din altă parte solicită asistență. Mecanismul coordonează, de exemplu, furnizarea de echipe și echipamente de căutare și salvare, trimiterea de avioane de stingere a incendiilor și repatrierea cetățenilor UE.
Ajutorul umanitar nu trebuie confundat cu cooperarea pentru dezvoltare, care urmărește să sprijine pe termen lung dezvoltarea economică, în materie de mediu, socială și politică a țărilor din afara UE.
Cum se acordă ajutorul umanitar
Asistența UE este coordonată de Direcția Generală Protecție Civilă și Operațiuni Umanitare Europene (ECHO) din cadrul Comisiei Europene.
Asistența umanitară finanțată de UE este furnizată pe teren prin peste 200 de organizații partenere, inclusiv agenții ale Organizației Națiunilor Unite (cum ar fi OCHA, PAM, UNHCR și UNICEF), Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie și organizații neguvernamentale (ONG-uri) internaționale și naționale.
Pentru a primi finanțare pentru un proiect umanitar, organizațiile umanitare partenere trebuie să prezinte propuneri de finanțare și să urmeze orientări stricte pentru evaluarea și monitorizarea proiectelor. Partenerii trebuie să indice faptul că primesc sprijin din partea UE prin afișarea identității vizuale a UE la siturile proiectului.
Prin ajutorul umanitar acordat, UE sprijină populațiile cele mai vulnerabile, oferind:
- securitate alimentară
- asistență nutrițională
- asistență medicală de urgență
- apă și salubrizare
- adăpost
- protecție împotriva vătămărilor fizice și psihologice
- educație în situații de urgență
- asistență în numerar
Întrucât schimbările climatice vor crește frecvența inundațiilor, a secetelor și a uraganelor, UE și statele sale membre oferă, de asemenea, sprijin pentru consolidarea capacităților de intervenție în caz de dezastre legate de climă și pentru sporirea rezilienței persoanelor celor mai vulnerabile la acestea.
Regulamentul UE privind ajutorul umanitar
Regulamentul UE privind ajutorul umanitar, adoptat în 1996, definește modul în care Comisia Europeană pune în aplicare operațiunile umanitare în numele UE.
Acesta stabilește principalele obiective, principii și proceduri pentru punerea în aplicare a operațiunilor de ajutor umanitar ale UE.
Principiile umanitare
Ajutorul umanitar este acordat pe baza principiilor umanitare ale neutralității, umanității, independenței și imparțialității. Se acordă ajutor indiferent de rasa, etnia, religia, sexul, vârsta, naționalitatea sau afilierea politică a beneficiarilor.
Umanitate
Suferința umană trebuie combătută oriunde apare, acordând o atenție deosebită celor mai vulnerabili.
Neutralitate
Ajutorul umanitar nu trebuie să favorizeze niciuna dintre părți într-un conflict armat sau într-un alt fel de litigiu.
Imparțialitate
Ajutorul umanitar trebuie să se acorde exclusiv pe baza necesităților, fără nicio discriminare.
Independență
Obiectivele umanitare trebuie să fie separate de obiectivele politice, economice, religioase, militare sau de altă natură.
Aceste principii, înrădăcinate în dreptul internațional umanitar, au fost adoptate de Organizația Națiunilor Unite în Rezoluțiile 46/182 și 58/114 ale Adunării Generale.
La nivelul UE, principiile umanitare sunt consacrate în Consensul european privind ajutorul umanitar, semnat în decembrie 2007 de către Consiliul UE, Parlamentul European și Comisia Europeană.
Consensul definește principalul cadru de politică pentru intervențiile UE în crizele umanitare. Acesta stabilește de ce, cum și când acționează UE. Obiectivele prioritare ale unei acțiuni umanitare, astfel cum sunt consacrate în consens, sunt:
- protejarea vieții
- prevenirea și atenuarea suferinței
- apărarea demnității umane în fața pericolelor naturale și a dezastrelor provocate de om
Rolul Consiliului în acordarea de ajutor umanitar
Deși Consiliul nu ia decizii cu privire la chestiuni operaționale, cum ar fi cuantumul finanțării care se acordă ca răspuns la anumite crize, acesta joacă un rol important în definirea poziției UE cu privire la țările și regiunile terțe prin adoptarea unor concluzii ale Consiliului.
În ceea ce privește aspectele umanitare, acest lucru înseamnă adesea să îndemne părțile relevante să soluționeze conflictele care duc la crizele umanitare, precum și să promoveze respectarea dreptului internațional umanitar.
Grupul de lucru pentru ajutoare umanitare și ajutoare alimentare
În cadrul Consiliului, Grupul de lucru pentru ajutoare umanitare și ajutoare alimentare (COHAFA) este organismul care se ocupă cu discutarea aspectelor legate de asistența umanitară, cum ar fi:
- monitorizarea nevoilor umanitare din întreaga lume și răspunsul UE
- eficiența sistemului umanitar mondial
- pregătirea declarațiilor UE în cadrul organizațiilor și forurilor internaționale relevante
- promovarea consensului european privind ajutorul umanitar, principiile umanitare, precum și a respectării dreptului internațional umanitar
COHAFA a fost înființat în 2008 în urma semnării Consensului european privind ajutorul umanitar. Grupul de lucru este prezidat de către președinția prin rotație a Consiliului.
Dreptul internațional umanitar
UE s-a angajat să respecte dreptul internațional umanitar, un set de norme care definește responsabilitățile statelor și ale grupărilor armate nestatale în timpul unui conflict armat.
Dreptul umanitar se bazează în principal pe cele patru Convenții de la Geneva din 1949 și pe protocoalele adiționale adoptate în 1977 și 2005. Toate cele 27 de state membre ale UE au ratificat Convențiile de la Geneva și protocoalele adiționale la acestea. La aceste convenții se adaugă norme ale dreptului internațional cutumiar.
Normele prevăd, printre altele:
- trecerea rapidă și neîngrădită a ajutorului umanitar
- protecția civililor (inclusiv a lucrătorilor umanitari)
- protecția asistenței medicale
- protecția obiectelor indispensabile populației civile pentru a supraviețui
Acestea au rolul de a proteja persoanele care nu participă sau nu mai participă la lupte, inclusiv civilii, personalul medical, lucrătorii umanitari, persoanele rănite, membrii bolnavi și naufragiați ai forțelor armate și prizonierii de război sau alți deținuți. Dreptul internațional umanitar impune, de asemenea, limite în ceea ce privește mijloacele și metodele de luptă (de exemplu, interzicerea anumitor arme).
Dreptul internațional umanitar este încălcat din ce în ce mai mult în conflicte din întreaga lume, de exemplu, prin:
- atacuri asupra spitalelor și școlilor
- atacuri împotriva lucrătorilor umanitari și a personalului medical
- refuzul accesului la ajutor umanitar care salvează vieți
- atacuri împotriva civililor
- recrutarea și utilizarea copiilor-soldați
- viol și alte forme de violență sexuală
Astfel de violențe afectează civilii și împiedică milioane de persoane să primească asistență vitală.
2024 a fost anul cu cel mai mare număr de decese înregistrat vreodată în rândul lucrătorilor umanitari, 385 dintre aceștia fiind uciși, 308 răniți și 137 răpiți. În 2025, 334 de lucrători umanitari au fost uciși, 193 răniți și 112 răpiți.
A se vedea și
Răspunsul în caz de criză
The integrated political crisis response (IPCR)
Protecția civilă la nivelul UE
- Sprijin umanitar pentru poporul afgan
- Sprijinul umanitar acordat palestinienilor
- Sprijinul umanitar pentru poporul sudanez
- Sprijinul umanitar acordat Ucrainei
- Sprijin umanitar pentru venezueleni
- Ajutorul umanitar (Comisia Europeană)
- Răspunsul umanitar și de urgență (Serviciul European de Acțiune Externă)
Ultima revizuire: 25 februarie 2026