Basel III: cadrul internațional de reglementare pentru bănci

Ce este Basel III?

Acordurile Basel se referă la o serie de trei acorduri internaționale succesive de reglementare bancară (Basel I, II și III) stabilite de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS).

BCBS a elaborat standarde pentru a se asigura că băncile și alte instituții de credit mențin suficient capital și lichidități pentru a-și îndeplini obligațiile și pentru a absorbi pierderile neprevăzute.

Cel mai recent acord, Basel III, a fost convenit la nivel internațional pentru a aborda consecințele crizei financiare mondiale din 2007-2008.

Pentru a le acorda timp băncilor să se adapteze la noile standarde și pentru ca jurisdicțiile să le pună în aplicare în cadrele lor juridice, Basel III a fost introdus treptat de-a lungul mai multor ani, iar o mare parte a acordului este în prezent în vigoare în UE.

La 30 mai 2024, Consiliul a adoptat noi norme care încheie transpunerea acordurilor internaționale Basel III în legislația UE. În practică, noile norme modifică Regulamentul privind cerințele de capital și Directiva privind cerințele de capital.

• Reformele Basel III: noi norme ale UE pentru a spori reziliența băncilor la șocurile economice (comunicat de presă, 30 mai 2024)
• Comitetul de la Basel (Banca Reglementelor Internaționale)

Finalizarea acordului Basel III pe scurt

Cadrul Basel le impune băncilor să respecte indicatori de adecvare a capitalului la risc, cu accent pe activele ponderate în funcție de risc (RWA) ale unei bănci. Băncile trebuie să dețină un anumit volum de capital reglementat în raport cu RWA:

Elementele finale ale acordului Basel III în curs de punere în aplicare sunt:

• modificări ale abordării standardizate pentru determinarea RWA: utilizarea unor parametri clar definiți și calibrați în normele privind capitalul
• modificări ale abordării bazate pe modele interne de rating (IRB), care le permite chiar băncilor să estimeze parametrii utilizați la calcularea RWA (și anume introducerea unor praguri minime pentru parametrii abordării IRB)
• opțiunea de a utiliza abordarea IRB a fost eliminată pentru anumite tipuri de expuneri
• pragul minim al cerințelor de capital [măsura care stabilește o limită inferioară (prag) pentru RWA (cerințe de capital)], calculat de bănci utilizând modelele lor interne, este stabilit la 72,5% din abordarea standardizată
• un nou cadru privind riscul operațional: se referă la riscul de pierdere care rezultă din cauza unor procese, persoane și sisteme interne inadecvate sau care nu și-au îndeplinit funcția în mod corespunzător sau a unor evenimente externe

Ce altceva a fost convenit?

Pe lângă punerea în aplicare a părții finale a acordului Basel III, au fost convenite și alte amendamente la Regulamentul 575/2013 (CRR) și la Directiva 2013/36/UE (CRD):

consolidarea rezilienței băncilor la riscurile de mediu, sociale și de guvernanță (MSG)

asigurarea unei supravegheri și a unei gestionări a riscurilor mai stricte și mai armonizate ale băncilor din întreaga UE, în special în ceea ce privește sucursalele băncilor din țări terțe autorizate în UE

protejarea independenței autorităților de supraveghere bancară

Cum asigură UE stabilitatea bancară și pragmatismul?

UE urmărește să echilibreze reglementarea și inovarea și totodată să abordeze noii factori perturbatori, cum ar fi criza climatică și criptomonedele.

Reglementare fără sufocare

Este necesar să se pună în aplicare standarde globale, asigurând, în același timp, respectarea caracteristicilor specifice ale sistemului bancar din UE. Reglementarea și inovarea trebuie să coexiste pentru a evita frânarea sectorului bancar.

Pentru a realiza acest lucru, UE introduce treptat o serie de derogări de la cerința Basel III privind pragul minim al cerințelor de capital. Aceste excepții se axează, printre altele, pe:

• tratamentul anumitor credite imobiliare cu „risc scăzut”
• împrumuturi acordate societăților care nu beneficiază de un rating
• finanțarea de obiecte

UE a decis, de asemenea, să se asigure că pragul minim al cerințelor de capital este aplicat la nivelul fiecărei entități. Capitalul trebuie deținut la toate nivelurile unui grup (societatea-mamă și filialele deopotrivă), și nu doar la nivelul societății-mamă (cerere la nivel de grup).

Acest lucru protejează statele membre care găzduiesc operațiuni din străinătate prin intermediul filialelor grupurilor bancare, deoarece, în acest mod, filialele nu trebuie să se bazeze pe sprijinul din partea băncii lor mamă pentru a face față unei crize.

Prezentare generală a sectorului bancar

În 2020, în UE existau 5 441 de bănci. Statul membru cu cel mai mare număr de bănci a fost Germania (28% din totalul UE), urmat de Polonia (11%), Austria și Italia (ambele cu 9%), ceea ce înseamnă că peste jumătate dintre băncile din UE erau situate în aceste patru state membre.

Gestionarea serviciilor bancare transfrontaliere: sucursalele din țări terțe

UE a convenit, de asemenea, asupra unui cadru de armonizare minimă pentru autorizarea și supravegherea sucursalelor înființate în statele membre de către bănci constituite în țări terțe (sucursale din țări terțe).

Acest cadru comun al UE necesită un echilibru delicat între cerințele de autorizare necesare și importanța integrării UE pe piețele mondiale, sursele de finanțare și produsele bancare pentru cetățenii și întreprinderile din UE.

Cadrul include:

• cerințe stricte, dar proporționale în materie de autorizare și supraveghere
• scutiri limitate pentru anumite tipuri de firme și tranzacții
• o perioadă de tranziție suficient de lungă pentru ca industria să se adapteze la noul cadru și pentru a continua relațiile contractuale existente

Atenuarea riscurilor neclasificate

UE ia în considerare provocările globale emergente, cum ar fi riscurile financiare legate de climă, riscurile cibernetice și reziliența operațională. Aspecte importante ale acordului se referă la riscurile de mediu și la riscurile legate de criptomonede.

Băncile au un rol esențial în atenuarea schimbărilor climatice. UE le solicită băncilor să integreze riscurile de mediu, sociale și de guvernanță (MSG) în structurile lor de guvernanță, în cadrele lor de gestionare a riscurilor și în procesele lor de planificare strategică. Aceasta implică identificarea, evaluarea, monitorizarea și gestionarea riscurilor MSG ca parte a practicilor generale de gestionare a riscurilor.

Băncile sunt încurajate să ia în considerare impactul activităților lor de creditare și de investiții asupra factorilor de mediu și sociali, precum și asupra aspectelor legate de guvernanță. Mai mult, băncile vor trebui:

• să țină seama de obiectivul UE de a atinge neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon până în 2050 și de obiectivele relevante convenite ale UE în materie de durabilitate atunci când efectuează sarcini interne de gestionare a riscurilor și de asigurare a conformității
• să aibă o pondere de risc mai mică pentru expunerea la sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (40%) pentru a combate schimbările climatice și pentru a sprijini rolul băncilor în finanțarea tranziției verzi

În paralel, pentru a proteja împotriva instabilității potențiale a criptomonedelor, au fost introduse cerințe de capital pentru investițiile băncilor în criptoactive. Aliniate la Regulamentul privind piețele criptoactivelor din UE (MiCA), aceste cerințe vor funcționa cu titlu tranzitoriu până la punerea în aplicare în UE a standardelor internaționale privind tratamentul prudențial al criptoactivelor – în curs de finalizare în cadrul Basel.

• Criptoactive: cum sunt reglementate piețele de către UE (informații generale)

Transparența directorilor de bănci

Acordul include, de asemenea, dispoziții pentru a evita numirea unor persoane necorespunzătoare în consiliile de administrație ale băncilor, promovând în același timp diversitatea și echilibrul de gen.

Entitățile bancare mari vor trebui să facă schimb de informații cu autoritatea lor de supraveghere cu privire la evaluarea caracterului adecvat al candidaților pentru posturile de membru executiv și de președinte al consiliului lor de administrație cu cel puțin 30 zile înainte ca persoana numită să preia funcția.

În cazul în care membrii organului de conducere nu îndeplinesc cerințele privind caracterul adecvat, statele membre trebuie să se asigure că autoritățile competente dispun de competențele necesare pentru a împiedica numirea lor sau pentru a revoca astfel de membri din organul de conducere.

Care sunt avantajele pentru cetățenii UE?

Noul acord bancar nu numai că va aduce stabilitate sectorului bancar, ci va avea și repercusiuni importante pentru cetățeni.