Înverzirea agriculturii

Un sistem alimentar durabil, rezilient și sănătos

Industria agroalimentară reprezintă un sector economic major al UE.

Sectorul depinde în mare măsură de mediu, dar are, de asemenea, un impact considerabil asupra acestuia. Producția de alimente și lanțul său de aprovizionare reprezintă o sursă de emisii de gaze cu efect de seră care cauzează schimbări climatice. Agricultura intensivă poate cauza degradarea solului și pierderea biodiversității din cauza defrișărilor, a utilizării pesticidelor și a altor practici care nu respectă mediul.

UE transformă modul în care sunt produse și consumate alimentele în Europa, în vederea:

• sporirii durabilității agriculturii și a sistemelor alimentare
• consolidării rezilienței în fața crizelor
• asigurării în continuare a faptului că alimentele sunt sănătoase și la prețuri accesibile

Prin promovarea practicilor durabile, prin reducerea emisiilor și a poluării și prin îmbunătățirea biodiversității, UE contribuie la obiectivul de a avea un sistem alimentar rezilient la schimbările climatice și care respectă mediul.

În plus, UE dorește să îmbunătățească bunăstarea animalelor, să reducă pierderile și risipa de alimente, să promoveze un consum alimentar mai durabil și o alimentație sănătoasă și să combată frauda alimentară în cadrul lanțului de aprovizionare.

De ce ar trebui ca agricultura să devină mai verde?

La nivel mondial, sistemele alimentare sunt responsabile de o treime din emisiile de gaze cu efect de seră, potrivit Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC). În UE, agricultura generează aproape 11% din emisiile de gaze cu efect de seră, care rezultă în principal din emisiile de metan provenite de la animale și din protoxidul de azot din soluri.

Cu toate acestea, agricultura și silvicultura pot juca un rol esențial în lupta împotriva schimbărilor climatice prin absorbția carbonului din atmosferă.

Utilizarea excesivă a pesticidelor și a antimicrobienelor în agricultură reprezintă o altă provocare, cu consecințe grave asupra mediului și a sănătății, conducând la poluarea apei, la degradarea solului și la dezvoltarea rezistenței la antimicrobiene.

Potrivit Agenției Europene de Mediu, 60-70% din solurile din UE sunt considerate nesănătoase. Solul sărăcit și ecosistemele agricole degradate au o capacitate mai limitată de a produce alimente.

Principalele politici și acte legislative ale UE

Abordarea UE în vederea înverzirii agriculturii este integrată în diverse strategii și acte legislative.

Pactul verde european, adoptat în 2019, este un pachet de inițiative de politică în domeniul mediului și al climei. Acesta stabilește obiectivul ca Europa să devină neutră din punct de vedere climatic până în 2050. Agricultura este o parte esențială a acestei tranziții.

• Strategia „De la fermă la consumator”

Strategia „De la fermă la consumator” constituie una dintre acțiunile-cheie din cadrul Pactului verde european. Scopul acesteia este să reorienteze actualul sistem alimentar al UE către un model durabil. Consiliul a aprobat acest obiectiv în concluziile sale din octombrie 2020.

• Strategia privind biodiversitatea

Strategia privind biodiversitatea este o altă componentă esențială a Pactului verde. Scopul său este de a reface ecosistemele și de a inversa declinul biodiversității și de a promova practicile agroecologice, inclusiv rotația culturilor și agrosilvicultura.

• Politica agricolă comună

Politica agricolă comună (PAC) a fost reformată pentru a sprijini mai eficient obiectivele în materie de mediu și climă. Pentru perioada 2023-2027, 40% din bugetul PAC este dedicat acțiunilor climatice.

• Regulamentul privind restaurarea naturii

În concordanță cu Strategia privind biodiversitatea, Regulamentul privind restaurarea naturii stabilește pentru prima dată obiective obligatorii de restaurare a ecosistemelor, habitatelor și speciilor din Europa. Obiectivul este, de asemenea, de a îmbunătăți biodiversitatea și a spori durabilitatea terenurilor agricole.

Aceste strategii și acte legislative abordează o gamă largă de aspecte critice, de la reducerea emisiilor și utilizarea pesticidelor la agricultura ecologică, bunăstarea animalelor și risipa de alimente.

O agricultură mai durabilă

Noua PAC, în vigoare din 2023, oferă stimulente fermierilor și le impune acestora să adopte practici care respectă mediul.

• condiționalitate: fermele care primesc plăți directe din PAC trebuie să protejeze zonele umede și turbăriile și să adopte practici de rotație sau diversificare a culturilor și de acoperire a solului
• eco-scheme: dacă fermierii depășesc cerințele impuse, aceștia pot primi plăți suplimentare prin intermediul eco-schemelor. Cel puțin 25% din plățile directe sunt alocate eco-schemelor, un buget de 48,5 miliarde EUR
• dezvoltare rurală: se poate obține sprijin suplimentar din programele de dezvoltare rurală, care oferă sprijin financiar fermierilor pentru a pune în aplicare practici care respectă mediul

Fermierii pot contribui, de asemenea, la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin practici de cultură a carbonului. Aceste practici includ acțiuni de captare a carbonului din atmosferă (sechestrarea carbonului) și de stocare a acestuia în sol sau în biomasă, precum și o mai bună gestionare a solurilor pentru a-i spori capacitatea de stocare a carbonului.

• Normele de finanțare a PAC pentru perioada 2023-2027
• Eliminările de dioxid de carbon

Restaurarea ecosistemelor agricole

Regulamentul privind refacerea naturii, în vigoare din august 2024, solicită statelor membre ale UE să ia măsuri pentru:

• restaurarea a 30% din turbăriile drenate utilizate în agricultură până în 2030 și a 50% dintre acestea până în 2050 (un procent mai mic se poate aplica pentru țările care sunt puternic afectate)
• creșterea stocului de carbon din solurile minerale
• creșterea ponderii elementelor de peisaj de mare diversitate pe terenurile agricole (de exemplu garduri vii, parcele cu flori, terenuri lăsate în pârloagă, iazuri și pomi fructiferi)

Agricultura ecologică

Agricultura ecologică este un instrument esențial în tranziția UE către sisteme alimentare durabile. Aceasta utilizează practici ecologice care reduc la minimum utilizarea îngrășămintelor și a pesticidelor, îmbunătățesc sănătatea solului, sporesc biodiversitatea și asigură standarde ridicate de bunăstare a animalelor. Obiectivul UE este ca 25% din terenurile sale agricole să fie ecologice până în 2030.

Sprijinul pentru agricultura ecologică este integrat în politica agricolă comună. În plus, Regulamentul privind agricultura ecologică asigură standarde ridicate pentru producția și certificarea ecologică, promovând transparența și încrederea consumatorilor în produsele ecologice.

• Planul de acțiune pentru dezvoltarea producției ecologice (Comisia Europeană)