Skip to content

Transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă

UE vrea să se asigure că lucrătorii își cunosc condițiile de muncă chiar de la începerea raportului de muncă și că sunt îndeplinite condiții minime, în special în cazul persoanelor cu locuri de muncă precare.

Pilonul european al drepturilor sociale are în vedere o Europă socială pentru toți cetățenii europeni, mai ales în contextul realităților schimbătoare din mediul profesional. Noile moduri de lucru pot prezenta numeroase avantaje atât pentru lucrători, cât și pentru economie.

Prin noua propunere se urmărește asigurarea unui nivel de bază de protecție universală în cazul tuturor formelor de raporturi de muncă existente și viitoare. Aceasta ar trebui să ofere cadrul juridic prin care să se asigure că, și în noile forme de muncă, lucrătorii sunt protejați și se bucură de câteva drepturi minime. Conform obiectivului general al propunerii,

  • toți lucrătorii, inclusiv cei angajați în raporturi de muncă de scurtă durată și cu caracter ocazional, vor beneficia de claritate privind condițiile lor de muncă și noile standarde minime
  • angajatorii vor beneficia de o concurență mai sustenabilă, cu securitate juridică sporită, precum și de o forță de muncă mai motivată și mai productivă, cu un grad mai mare de stabilitate contractuală și de păstrare a personalului
  • societatea în ansamblu va beneficia de o îmbunătățire globală a transparenței pe piețele muncii





În cifre:

  • din 2014 s-au creat 5 milioane de locuri de muncă, din care 20 % în noi forme de muncă
  • în 2016, un sfert din toate contractele de muncă erau forme de muncă atipice
  • există aproximativ 2-3 milioane de lucrători cu contracte atipice în UE

De ce este necesară o nouă directivă?

Directiva actuală nu li se aplică tuturor lucrătorilor din UE, ceea ce înseamnă că protecția anumitor lucrători este scăzută. Există numeroase cazuri în care lucrătorii nu primesc o confirmare scrisă a condițiilor de muncă sau nu sunt anunțați cu suficient timp înainte când exact vor lucra. Cel puțin 2-3 milioane de lucrători cu contracte atipice ar putea beneficia de pe urma directivei revizuite, întrucât aceasta le-ar înlesni înțelegerea condițiilor de muncă și a drepturilor pe care le au la locul de muncă.

Angajatorii vor beneficia, ca urmare a unei concurențe mai sustenabile, de securitate juridică sporită și de o îmbunătățire globală a transparenței pe piețele muncii.

Peisajul de pe piața muncii s-a schimbat din următoarele cauze:

  • flexibilitatea tot mai mare a pieței muncii
  • schimbările democratice survenite în populația activă
  • digitalizarea

Noile forme de muncă au constituit un factor major de creare de locuri de muncă și de dezvoltare a pieței muncii, însă aceste tendințe au dus la instabilitate și lipsă de previzibilitate. Lipsa de previzibilitate și de securitate în ceea ce privește locul de muncă se traduce în venituri instabile și reduse, precum și într-o lipsă de protecție, într-o sănătate șubredă și într-un echilibru precar între viața profesională și cea privată.

Ea antrenează, de asemenea, fragmentarea pieței muncii în toată UE, scăderea nivelului de transparență și apariția unor bariere în calea liberei circulații a lucrătorilor în UE.

Pentru modernizarea cadrului juridic existent, Comisia propune revizuirea actualei directive privind declarația scrisă. Această directivă din 1991 va fi înlocuită de noua directivă privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă.

Termen-cheie

Forme de muncă atipice: termen generic pentru diverse formule de ocupare a forței muncă care se abat de la raporturile de muncă tipice. Printre acestea se numără raporturile de muncă temporară, muncă cu fracțiune de normă și lucru la cerere, raporturile de muncă prin agent de muncă temporară și alte raporturi de muncă multipartite.

În detaliu

Obiectivul general al propunerii constă în îmbunătățirea și armonizarea condițiilor de muncă. Obiectivele specifice au legătură cu protejarea drepturilor lucrătorilor și cu mărirea gradului de transparență pe piața muncii.

Propunerea Comisiei are un larg domeniu de aplicare, asigurându-se astfel că de drepturile în chestiune beneficiază lucrătorii din toate formele de lucru, inclusiv persoanele din cele mai flexibile forme de muncă atipice și din noile forme de muncă, precum:

  • munca la domiciliu sau munca pe bază de tichete
  • contractele cu zero ore – angajatorul nu este obligat să asigure un minimum de ore de lucru
  • lucrul la cerere – nu există un orar fix previzibil
  • raporturi de muncă multipartite – lucrătorii nu sunt angajați direct de întreprinderea unde își prestează serviciile
  • munca prin platforme online – munca este realizată sau cel puțin prestată online prin intermediul unei platforme

Propunerea de directivă conține și o serie de obligații revăzute în ceea ce privește aducerea în scris la cunoștința lucrătorilor a aspectelor esențiale ale muncii acestora, cum ar fi:

  • locul de prestare a muncii
  • tipul de muncă
  • timpul de lucru
  • remunerația

Se mai garantează durata maximă a perioadei de probă, posibilitatea de exercitare în paralel a altei activități profesionale și obligația angajatorului de a informa cu suficient timp înainte lucrătorii cu programe de lucru variabile cu privire la programele lor de lucru.

Definiție juridică

„îmbunătățirea și armonizarea condițiilor de muncă”

articolul 151 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

La nivelul Consiliului

Comisia și-a prezentat propunerea la 21 decembrie 2017, în urma proclamării Pilonului european al drepturilor sociale din noiembrie 2017. La 21 iunie 2018, Consiliul și-a stabilit poziția de negociere – abordarea generală.

Poziția Consiliului cuprinde și posibilitatea ca statele membre să excludă din domeniul de protecție al directivei:

  • lucrătorii care nu muncesc în medie mai mult de cinci ore pe săptămână într-o perioadă de referință de patru săptămâni
  • anumiți lucrători din serviciul public, atunci când există motive obiective legate de specificul sarcinilor pe care trebuie să le îndeplinească

Poziția Consiliului mai cuprinde și alte câteva elemente, cum ar fi:

  • un termen pentru furnizarea informațiilor – recomandarea de a se prevedea un prim termen de o săptămână calendaristică pentru cele mai importante informații și un al doilea termen de o lună pentru restul informațiilor
  • definiția imprevizibilității muncii, care justifică dreptul lucrătorilor de a primi o înștiințare prealabilă într-un termen rezonabil cu privire la sarcinile de serviciu și în care pentru ritmul de lucru al lucrătorilor se folosește sintagma „în cea mai mare parte sau în totalitate imprevizibil” în loc de „în totalitate sau în cea mai mare parte variabil”

Alte puncte în care Consiliul s-a abătut de la propunerea Comisiei:

  • definiția noțiunii de „lucrător” – Consiliul nu a fost de acord cu preluarea unei definiții a noțiunii de „lucrător” la nivelul UE
  • navigatorii și pescarii de pe mare au fost excluși din domeniul de aplicare al unor părți ale directivei pe care Consiliul nu le-a considerat adaptate specificului sectorului respectiv, reglementat de dispoziții sectoriale

În urma mai multor triloguri, președinția română a Consiliului și Parlamentul European au ajuns la un acord provizoriu la 7 februarie 2019.

La 15 februarie, reprezentanții statelor membre ale UE în cadrul Consiliului UE au aprobat acordul provizoriu cu privire la directivă.

Viitoarea directivă va stipula obligația angajatorilor de a informa lucrătorii cu privire la aspectele esențiale ale raportului de muncă. Conform acordului, toți lucrătorii care lucrează mai mult de 3 ore pe săptămână pe parcursul unei perioade de 4 săptămâni vor intra sub incidența directivei. Anumite categorii de lucrători pot fi excluse din sfera de aplicare a anumitor dispoziții ale directivei.

La 13 iunie 2019, Consiliul a adoptat directiva. Aceasta va intra în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al UE. Statele membre vor avea la dispoziție trei ani pentru a lua măsurile legislative necesare pentru a se conforma directivei.

A se vedea și

Subiecte